Monumentele istorice din Romania             Romana English

Paul Dumitrescu / 24-Jul-2009

Pana in data de 04.Martie 1977 - (cutremur) aici s-a situat "Liceul de coregrafie" - Bucuresti

emilia / 24-Jul-2009

Biserica evanghelica din Biertan, construita intre anii 1520-1522, este inconjurata de trei randuri de ziduri bine intarite, inalte si solide. Incintele nu erau concentrice, in jurul colinei pe care se ridica biserica, colina inalta cam de 25 m deasupra satului, ci aveau intre ele legaturi, prin drumuri cunoscute doar celor din cetate si greu de determinat pentru cei dinafara.
Prima incinta, cu ziduri de aproape 12 m, se baza mai ales pe puterea turnurilor si bastioanelor sale, care totusi au fost ocupate si in parte distruse de curuti, in 1704, asa incat din sapte cate erau, n-au mai ramas decat trei. Turnul din vest face legatura cu incinta a doua, printr-o scara de lemn.
(dupa "Bisericile Cetati ale sasilor din Ardeal" de G. Oprescu - 1957)

emilia / 24-Jul-2009

Localitatea Biertan, atestata documentar inca din anul 1283, ocupa un loc de frunte printre satele cu biserici-cetati, deoarece a fost resedinta a unei episcopii sasesti pana in 1867.
Biserica actuala nu este partea cea mai veche a ansamblului de constructii. Ea a fost ridicata intre 1520-1522. Inaintea ei au existat alte ziduri, cam de pe la anul 1400, din care se mai pastreaza turnul-capela din fata usii de vest. Biserica este inconjurata de trei randuri de ziduri bine intarite, inalte si solide, in asa fel construite ca sa se ajute intre ele la nevoie. Incintele nu erau concentrice, in jurul colinei pe care se ridica biserica, colina inalta cam de 25 m deasupra satului, ci aveau intre ele legaturi prin drumuri cunoscute doar celor din cetate si greu de determinat pentru cei dinafara. Prima incinta era prevazuta cu un zid de aproape 12 m, 7 turnuri, dintre care patru au fost distruse in 1704 in urma asediului crutilor, si bastioane, unele, ca cel de vest, facand legatura cu a doua incinta.
La exterior biserica are trei portaluri scuptate, doua din vremea renasterii si unul gotic. Fatada vestica prezinta in colturi, doua turnulete rotunde, care prin scari circulare duc in pod, sub acoperis.
Biserica este construita in stilul gotic tarziu, boltita cu o retea de nervuri, fara chei de bolta. Navele sunt separate intre ele prin stalpi in opt muchii. Ferestrele au sus ornamente gotice, sculptate in piatra. Usa de intrare are un sistem ingenios de inchidere cu 13 incuietori, actionat simultan cu ajutorul unei singure chei.
Altarul poliptic, cu cele douazeci si opt de panouri cu picturi in lemn, ocupa tot fondul corului. Altarul fost executat inaintea bisericii, in 1515, exceptand Rastignirea sculptata, in partea de mijloc, care intruneste caracterele sfarsitului secolului al XV-lea. Se pastreaza stranele originare, decorate cu intarsii de Johannes Reychmuth. Amvonul din piatra, atribuit mesterului Ulrich din Brasov, este decorat cu reliefuri inspirate din ciclul patimilor Mantuitorului.
In lapidariul bisericii sunt mai multe lespezi de mormant, unele dintre el executate in secolul al XVII-lea de sculptorul ardelean Elias Nicolai, unul din membrii corporatiei "Zidarii sibieni".
(dupa "Bisericile Cetati ale sasilor din Ardeal" de G. Oprescu - 1957)

curiosul / 24-Jul-2009

Caracteristic pentru toate cladirile antebelice inalte, etajele superioare retrase fata de frontul cladirii, formand terase in cascada; aceasta solutie contracareaza aspectul de masivitate al constructiei si anuleaza - mai ales pe arterele inguste - "efectul de canion".

emilia / 23-Jul-2009

Biserica Domneasca "Adormirea Maicii Domnului" a fost ridicata in anul 1583 de Petru Cercel si refacuta in 1698 de Constantin Brancoveanu.
Dupa multe alte imbunatatiri si transformari, intre anii 1907-1910 a fost restaurata de arhitectul N. Ghika-Budesti.
O noua restaurare din 1961 a urmarit consolidarea edificiului prin betonarea canalelor fostelor centuri de lemn ingropate in zidarie, suprabetonarea boltilor si arcelor, executarea unor centuri de beton armat la bazele turlelor si refacerea acoperisului si fatadelor. Au fost reconstituite totodata si vechile pardoseli din caramizi asezate pe lat.
Biserica domneasca mare a fost realizata dupa modelul bisericilor de tipul "cruce greaca inscrisa", biserica domneasca de la Curtea de Arges si cea metropolitana din Targoviste.
Ctitoria lui Petru Cercel s-a inspirat mai ales din arhitectura ultimei, de care se deosebeste prin incoronarea pronaosului cu doua turle mici, ridicate pe baze prismatice, dupa modelul manastirii Dealu, si prin alipirea pe latura de apus a unui pridvor deschis.
Planul are impartirea obisnuita, altar, naos si pronaos, la care se adauga spre vest pridvorul, iar dreptunghiul in care se inscrie conturul exterior al bisericii masoara 14 x 30 m.
Pridvorul este acoperit cu o bolta semicilindrica lunga, dispusa transversal fata de axul intrarii si marginita de 12 stalpi de zidarie cu sectiunea octogonala, pe care se sprijina tot atatea arce.
Pronaosul, apropiat ca dimensiuni de pridvor, este acoperit in partea centrala cu o mica bolta semicilindrica, incadrata de cele doua turle.
Naosul spatios si monumental, are catre mijloc patru stalpi din zidarie pe care se sprijina patru bolti semicilindrice, dispuse in cruce, care sustin turla cea mare. Compartimentele cuprinse intre bratele crucii si patratul planului, sunt acoperite cu cate o cupola mai mica.
Partea de rasarit se compune din absida altarului flancata de doua abside mai joase, proscomidia si diaconiconul, boltite cu semicilindri longitudinali.
O nisa terminata cu un arc trilobat, sprijinit pe o coloneta torsionata, odinioara aurita, a fost reamenajata in grosimea zidului de nord al altarului, spre sfarsitul secolului al XVII-lea.
Tot din perioada refacerilor brancovenesti dateaza si jiltul arhieresc din piatra, aflat sub fereastra din axul altarului. De o parte si de alta a jiltului se afla o bancheta din caramida (sintron), pentru soborul de preoti.
Pe latura de apus a naosului se afla un balcon (cafasul), sustinut de arce si bolti care se descarca pe doi atalpi interiori si pe o coloneta de piatra. Prin intermediul cafasului, legat de galeria suspendata, domnul tarii putea trece direct din casele sale alaturate, in biserica.
Scara care duce din naos catre cafas are balustrada sculptata cu motive orientale, des intalnite la constructiile brancovenesti.
Ancadramentele usilor, terminate in partea superioara cu profile in acolada, sunt decorate cu rozete sculptate, cu impletituri sau bumbi in relief.
Prima pictura din vremea lui Mihai Viteazul, pastrata partial, se caracterizeaza printr-un colorit deosebit de luminos, alternand nuante de rosu, verde, ocru si alb.
A doua pictura din epoca brancoveneasca, apartine unei echipe de mesteri zugravi care a realizat si pictura bisericii mari a manastirii Hurezi, echipa condusa de Constantinos, ajutat de Ioan, Ioachim si Stan.
Pe peretele vestic al pronaosului se afla tabloul votiv, care reprezinta cea mai ampla galerie a unor chipuri de domni munteni, pastrata in pictura unei biserici : Matei Basarab, Neagoe Basarab, Constantin Brancoveanu, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Radu Serban, Constantin Serban Carnul, Serban Cantacuzino si Radu Mihnea.
(dupa "Targoviste Monumente istorice si de arta" de Cristian Moisescu - Editura Meridiane Bucuresti 1979)