emilia / 25-Jul-2009Monumentul de la Calugareni, pavilionul cu cruce, aflat la jumatatea drumului Bucuresti-Giurgiu, langa apa Neajlovului, a fost ridicat in 1682 de domnitorul Serban Cantacuzino, in amintirea faptei de arme din 1595, a "sugrumarii in aceasta stramtoare a ostilor Marelui Vizir Sinan de Mihai Viteazul", dupa cum consemneaza N. Iorga.
Pavilionul de forma octogonala, cu peretii strapunsi de arcade in plin centru, este acoperit cu o cupola sferica, constructia lui fiind din caramida.
In mijlocul pavilionului, intr-un caus de piatra, sta crucea de 5,70 m inaltime, cu o ampla inscriptie sculptata in relief si o decoratie de arabescuri pe fetele laterale. Executata din piatra de calcar, cu bratele de 68 / 43 cm, crucea prezinta urme de uzura in special la partea inferioara. Textul partial distrus, pomeneste despre construirea unui pod important in apropiere, peste apa Neajlovului, de catre domnitorul Serban Cantacuzino, in 1684.
Pavilionul a fost reparat in secolul al XIX-lea, in timpul domniei lui Bibescu Voda, dandu-i-se o infatisare neoclasica, dupa curentul la moda in acea vreme. Cu acest prilej este posibil sa se fi asezat in varful cupolei, vulturul de metal cu cruce in cioc si sulita in gheare, stema Tarii Romanesti, ce se mai vede si astazi stand pe o sfera, cu aripile desfasurate.
Ansamblul a fost restaurat in 1965 sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice.
( dupa "Monumente Istorice - Studii si lucrari de restaurare" Editura Tehnica, Bucuresti 1969)
» Ansamblul comemorativ - Pe DN 5 , vis a vis de biserică, sat CRUCEA DE PIATRĂ; comuna CĂLUGĂRENI, Giurgiu
emilia / 25-Jul-2009In partea de rasarit a incintei Curtii Domnesti din Targoviste, inspre lunca Ialomitei, a fost construita in secolul al XVII-lea, in timpul domniei lui Matei Basarab, baia domneasca.
Ruinele au fost degajate in 1963, cu ocazia sapaturilor initiate de Comisia Monumentelor Istorice.
Pridvorul baii este adosat caselor ridicate de Petru Cercel, inafara primelor ziduri de incinta. Accesul dinspre casele domnesti spre baie se pare ca se facea pe o scara de lemn, probabil acoperita, care se sprijinea pe un pilon de zidarie aflat langa coltul nord-vestic.
Baia domneasca are forma de dreptunghi ale carui laturi masoara in exterior 5,56 x 14,70 m. Era compusa din trei incaperi dispuse in sir, una in capatul celeilalte.
Prima incapere, cu acesul in partea vestica, inspre casele domnesti, avea dimensiuni reduse de 2,84 x 4,18 m si servea drept vestiar. Din aceasta se trecea in a doua incapere egala ca dimensiuni, care printr-o deschidere larga facea corp comun cu prima, servind de camera de baie propriu-zisa. In continuare, catre sud, se afla cea de a treia incapere, cea mai mare de 3,80 x 3,55 m, fara legatura cu celelalte doua, destinata baiasului, unde se afla focarul si loc suficient pentru lemnele necesare functionarii baii. Deasupra focarului se afla un cotlon lat de 1,80 m pentru cazanul din care aburul era condus, probabil prin tevi, catre gurile olanelor care strapungeau zidul inspre camera de baie. Tot aici, se mai poate observa langa peretele de rasarit un postament din caramida, unde a fost un rezervor de apa ce alimenta cazanul.
Sistemul de incalzire era cel utilizat in epoca romana (hipocaust), care a fost preluat de turci. Fumul iesea din vatra prin patru guri, circuland sub pardoseala din piatra prin canale longitudinale si transversale boltite cu caramizi dispuse radial sau numai cu doua caramizi dispuse inclinat. De aici, fumul se evacua prin guri de zidarie practicate in peretii laterali, in continuarea carora se aflau olane imbinate la capete, avand diametrul de 12 cm si lungimea de 40 cm, ascunse in grosimea zidului. Dupa ce incalzea zidurile, fumul se evacua probabil prin cosurile aflate deasupra acoperisului.
Pardoseala, alcatuita din dale de piatra de Albesti, cu rosturile bine etanseizate cu mortar de var, pentru a nu permite fumului sa iasa in incaperi, era sustinuta de stalpii din zidarie care desparteau canalele. Sub pardoseala din dale se mai pot observa pe alocuri urme dintr-o pardoseala-suport din lespezi de rau.
Aburul care lua nastere din apa ce fierbea in cazanul de deasupra focarului, patrundea in camera de baie si impreuna cu cel rece, obtinut prin udarea pardoselii incinse cu apa rece, asigura aburul necesar bunei functionari a baii.
Apa rezultata din condens se scurgea printr-un mic canal practicat la nivelul pardoselii prin coltul de nord-est al peretelui exterior al primei incaperi, de unde era condusa mai departe printr-un jgheab de caramida, aflat intre zidul de incinta si cladirea baii, poate spre una din hasnale, desfiintata ulterior in vremea refacerilor din timpul domniei lui Constantin Brancoveanu.
Alimentarea cu apa a baii se facea probabil dintr-un rezervor situat in imediata apropiere a fatadei nordice a cladirii.
(dupa "Curtea domneasca din Targoviste" de N. Constantinescu si Cristian Moisescu, Editura Meridiane, bucuresti 1965, pag. 44 si "Monumente Istorice - Studii si lucrari de restaurare" Editura Tehnica, Bucuresti 1969)
» Ruine baie - Calea Domnească 181, municipiul TÂRGOVIŞTE, Dambovita
emilia / 25-Jul-2009La Carta, din ansamblul fostei manastiri cisterciene din secolul al XIII-lea, nu au mai ramas decat niste ruine marete, o mica parte utilizabile din vechea biserica, in care se continua sa se slujeasca.
Manastirea a fost invadata de tatari in 1241 si apoi de turci. In 1474, ca remediu la slabiciunea ce cuprinsese ordinul, biserica si averile acesteia sunt supuse bisericii din Sibiu, dar si aceasta masura se dovedeste ineficace. Biserica si manastirea cad in ruina, iar zidurile incintei de aparare sunt aproape distruse.
In biserica se intra printr-un portal vestic, cu ornamente gotice pe arcurile ce il compun. Capitelele impodobite ce decoreaza coloanele sunt lucrate toate din aceeasi piatra de mari dimensiuni, asezata orizontal.
Fatada vestica se inalta inca majestoasa, turnurile ce o insotesc fiind insa un adaos ulterior. Zidul de deasupra intrarii prezinta o mare fereastra rotunda, probabil o roza, astazi goala, apoi mai sus o mica tereastra tot rotunda, in mijloc cu un ornament ca o roza cu sase petale, cu extremitatile lobilor atingand rama ferestrei.
Coloanele din dreapta arcului triumfal, sunt resturi din vechea biserica romanica.
(dupa "Bisericile Cetati ale sasilor din Ardeal" de G. Oprescu - 1957)
» Faţada vestică a bisericii fostei mănăstiri - 111, sat CÂRŢA; comuna CÂRŢA, Sibiu
emilia / 25-Jul-2009La Carta, din ansamblul fostei manastiri cisterciene din secolul al XIII-lea, nu au mai ramas decat niste ruine marete, o mica parte utilizabile din vechea biserica, in care se continua sa se slujeasca.
Manastirea a fost invadata de tatari in 1241 si apoi de turci. In 1474, ca remediu la slabiciunea ce cuprinsese ordinul, biserica si averile acesteia sunt supuse bisericii din Sibiu, dar si aceasta masura se dovedeste ineficace. Biserica si manastirea cad in ruina, iar zidurile incintei de aparare sunt aproape distruse.
Biserica actuala din Carta este redusa la corul si la absida vechii abatii.
Biserica avea un plan bazilical. Au ramas zidurile exterioare, iar din cele care desparteau navele, doua travee si arcurile lor, usor frante, in dreapta la sud si una la nord. Tot in dreapta s-a mai pastrat in zid o coloana romanica.
Nava principala era luminata de patru ferestre rotunde, cu acelasi ornament cu sase lobi. Biserica actuala are doar una dintre aceste ferestre.
Navele laterale, dupa planul cistercian, se termina printr-un mic cor patrat, cu bolti romanice. In cel al navei nordice este azi un lapidariu, in care s-au strans multe resturi de sculptura, capitele de coloane si chei de bolta.
In biserica de azi, care consta din corul si absida celei vechi, se intra printr-un portal romanic, adus aici din alta parte a bisericii. In dreapta corului este o alta usa sub un arc sprijinit pe doua colonete.
Arcurile boltilor ce se intalnesc la o cheie de bolta romanica cu chipul Fecioarei, patroana bisericii, au intre ele, in fiecare segment, cate o fereastra rotunda cu sase lobi.
Coloanele din dreapta arcului triumfal, sunt resturi din vechea biserica romanica.
(dupa "Bisericile Cetati ale sasilor din Ardeal" de G. Oprescu - 1957)
» Biserica evanghelică - 111, sat CÂRŢA; comuna CÂRŢA, Sibiu
emilia / 25-Jul-2009La Carta, din ansamblul fostei manastiri cisterciene din secolul al XIII-lea, nu au mai ramas decat niste ruine marete, o mica parte utilizabile din vechea biserica, in care se continua sa se slujeasca.
Manastirea a fost invadata de tatari in 1241 si apoi de turci. In 1474, ca remediu la slabiciunea ce cuprinsese ordinul, biserica si averile acesteia sunt supuse bisericii din Sibiu, dar si aceasta masura se dovedeste ineficace. Biserica si manastirea cad in ruina, iar zidurile incintei de aparare sunt aproape distruse.
Biserica actuala din Carta este redusa la corul si la absida vechii abatii. Din manastire a ramas la sudul bisericii un zid romanic, de inaltimea a trei etaje, care marginea probabil chiliile monahilor. In partea lui de jos, apar cateva ferestre boltite, una geminata, despartita in doua printr-un arc dublu, cu piciorul din mijloc sprijinit pe o coloana.
In biserica se intra printr-un portal vestic, cu ornamente gotice pe arcurile ce il compun. Capitelele impodobite ce decoreaza coloanele sunt lucrate toate din aceeasi piatra de mari dimensiuni, asezata orizontal.
Fatada vestica se inalta inca majestoasa, turnurile ce o insotesc fiind insa un adaos ulterior. Zidul de deasupra intrarii prezinta o mare fereastra rotunda, probabil o roza, astazi goala, apoi mai sus o mica tereastra tot rotunda, in mijloc cu un ornament ca o roza cu sase petale, cu extremitatile lobilor atingand rama ferestrei.
Biserica avea un plan bazilical. Au ramas zidurile exterioare, iar din cele care desparteau navele, doua travee si arcurile lor, usor frante, in dreapta la sud si una la nord. Tot in dreapta s-a mai pastrat in zid o coloana romanica.
Nava principala era luminata de patru ferestre rotunde, cu acelasi ornament cu sase lobi. Biserica actuala are doar una dintre aceste ferestre.
Navele laterale, dupa planul cistercian, se termina printr-un mic cor patrat, cu bolti romanice. In cel al navei nordice este azi un lapidariu, in care s-au strans multe resturi de sculptura, capitele de coloane si chei de bolta.
In biserica de azi, care consta din corul si absida celei vechi, se intra printr-un portal romanic, adus aici din alta parte a bisericii. In dreapta corului este o alta usa sub un arc sprijinit pe doua colonete.
Arcurile boltilor ce se intalnesc la o cheie de bolta romanica cu chipul Fecioarei, patroana bisericii, au intre ele, in fiecare segment, cate o fereastra rotunda cu sase lobi.
Coloanele din dreapta arcului triumfal, sunt resturi din vechea biserica romanica.
(dupa "Bisericile Cetati ale sasilor din Ardeal" de G. Oprescu - 1957)
» Ansamblul fostei mănăstiri cisterciene - 111, sat CÂRŢA; comuna CÂRŢA, Sibiu
emilia / 25-Jul-2009Zidul incintei fortificate, care inchidea o suprafata mica in jurul bisericii evanghelice din Buzd, dateaza de la sfarsitul secolului al XVI-lea si este astazi aproape distrus. Spre nord-est se mai gasesc urmele unui turn peste o bolta, prin care se comunica cu exteriorul.
(dupa "Bisericile Cetati ale sasilor din Ardeal" de G. Oprescu - 1957)
» Incintă fortificată (fragmente) - 2, sat BUZD; comuna BRATEIU, Sibiu
emilia / 25-Jul-2009Biserica evanghelica din Buzd, consacrata Fecioarei, dateaza din secolul al XIV-lea si e formata dintr-o nava mica cu cor inalt si absida.
Portalul vestic este decorat cu un triplu arc frant, sprijinit pe colonete, la capitel cu frunze de acant. Pe laturile de nord si de sud, sunt alte usi, asezate sub un arc frant, fara decoratii.
Corul fortificat, a fost mult inaltat deasupra acoperisului, din cauza pozitiei bisericii, care are in fata un deal inalt. Pe latura sudica este un mic turn rotund, cu acces din curte si o scara interioara care duce sub acoperis.
Zidurile corului, inaltat intre 1491-1495, prezinta pe latura sudica deschideri largi intre doi contraforti asezati pe margini. Un al treiltea contrafort porneste in mijloc, de la tavanul bisericii.
Cele trei laturi ale poligonului de deasupra absidei sunt si ele prevazute cu gauri orizontale, cu deosebirea ca aici toti contrafortii sunt egali.
Pe latura nordica avem cinci contraforti, baza lor fiind mascata de sacristia prin care se intra in biserica.
Zidurile din caramida rosie, prezinda deschideri mari pentru lansarea proiectilelor grele si inca trei randuri de gauri mici, rotunde, pentru gloantele de pusca, cate un rand pentru fiecare etaj al corului. Jos la altar este o fereastra cu un chenar cu ornamente gotice.
Zidul incintei, care inchidea o suprafata mica in jurul bisericii, este azi aproape distrus. Spre nord-est se mai gasesc urmele unui turn peste o bolta, prin care se comunica cu exteriorul.
(dupa "Bisericile Cetati ale sasilor din Ardeal" de G. Oprescu - 1957)
» Ansamblul bisericii evanghelice fortificate - 2, sat BUZD; comuna BRATEIU, Sibiu
emilia / 25-Jul-2009Biserica evanghelica din Buzd, consacrata Fecioarei, dateaza din secolul al XIV-lea si e formata dintr-o nava mica cu cor inalt si absida.
Portalul vestic este decorat cu un triplu arc frant, sprijinit pe colonete, la capitel cu frunze de acant. Pe laturile de nord si de sud, sunt alte usi, asezate sub un arc frant, fara decoratii.
Corul fortificat, a fost mult inaltat deasupra acoperisului, din cauza pozitiei bisericii, care are in fata un deal inalt. Pe latura sudica este un mic turn rotund, cu acces din curte si o scara interioara care duce sub acoperis.
Zidurile corului, inaltat intre 1491-1495, prezinta pe latura sudica deschideri largi intre doi contraforti asezati pe margini. Un al treiltea contrafort porneste in mijloc, de la tavanul bisericii.
Cele trei laturi ale poligonului de deasupra absidei sunt si ele prevazute cu gauri orizontale, cu deosebirea ca aici toti contrafortii sunt egali.
Pe latura nordica avem cinci contraforti, baza lor fiind mascata de sacristia prin care se intra in biserica.
Zidurile din caramida rosie, prezinda deschideri mari pentru lansarea proiectilelor grele si inca trei randuri de gauri mici, rotunde, pentru gloantele de pusca, cate un rand pentru fiecare etaj al corului. Jos la altar este o fereastra cu un chenar cu ornamente gotice.
(dupa "Bisericile Cetati ale sasilor din Ardeal" de G. Oprescu - 1957)
» Biserica evanghelică fortificată - 2, sat BUZD; comuna BRATEIU, Sibiu
Paul Dumitrescu / 24-Jul-2009In acea perioda aceasta strada se numea: Str. Lt. Lemnea nr.9
» Casa Niculescu - Dorobanţu - Str. Manu Gheorghe g-ral 9 sector 1, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
emilia / 24-Jul-2009Ansamblul fortificat al bisericii evanghelice din Atel a fost ridicat in secolul al XIV-lea.
Intrarea in biserica se face pe latura de vest, pe sub un turn imens, printr-un portal gotic bine pastrat, ale carui arcuri sunt impodobite cu un motiv vegetal, o mica ramura de copac, de care e prinsa o frunza, motiv repetat pe arhivolta tuturor arcurilor. Turnul din zidarie, are cinci etaje, dintre care ultimul, inconjurat de un drum de straja de lemn, este mai recent. Ferestrele mai pastreaza pervazele de piatra si partea de sus a motivelor lor gotice. La limita de sus a celui de al patrulea etaj, s-au pastrat partial doua jgheaburi de piatra sculptata, element decorativ foarte rar in Ardeal. Cate trei contraforturi mari sprijina laturile de nord si de sud ale turnului vestic.
Biserica e de forma bazilicala, cu altar poligonal. Capetele dinspre apus ale navelor laterale, boltite cilindric, sunt incorporate turnului. Intre nava si cor se gaseste un transept. Corul se ridica cu 4 - 5 m deasupra acoperisului, aceasta inaltare fiind mai noua decat biserica originara.
Usa sacristiei frumos lucrata, este datata 1499, iar stranele gotice, de la inceputul secolului al XVI-lea sunt ornamentate cu motive vegetale. Majoritatea sculpturilor au fost realizate de mesterul Andreas Lapicida din Sibiu.
Biserica a avut doua incinte. Turnul din partea de nord-est, care facea parte din prima incinta, are dedesupt o bolta masiva, care duce intr-o pivnita. Spre sud-est, o constructie mare, boltita cilindric, pazea intrarea ce unea incintele. Din cea de a doua incinta au ramas numai fragmente de ziduri cu cateva camari pentru provizii si un turn. Un altul patrat, la coltul de nord-vest si un altul dreptunghiular la nord, sunt tot ce s-a mai pastrat din aceasta incinta.
(dupa "Bisericile Cetati ale sasilor din Ardeal" de G. Oprescu - 1957)
» Ansamblul bisericii evanghelice fortificate - 100, sat AŢEL; comuna AŢEL, Sibiu