Monumentele istorice din Romania             Romana English

emilia / 26-Aug-2009

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" a fost ridicata in prima jumatate a secolului al XVIII-lea in localitatea Colesti din barne tencuite cu ceamur.
Spatiul pronaosului a fost adaugat ulterior, invelitoarea de sindrila a fost inlocuita cu una de tabla si a fost modificata forma turnului, cu globuri si bulbi de factura baroca.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)

 

emilia / 25-Aug-2009

Biserica "Sf. Nicolae" a fost construita din lemn de gorun in anul 1730 de locuitorii satului Valani de Pomezau.
Nava are plan dreptunghiuilar, iar absida decrosata are plan trapezoidal.
Sistemul de boltire este in tinda tavan drept de scanduri, naosul bolta semicilindrica si absida trunchi de con. Scandurile boltilor sunt legate intre ele prin arcurile-dublou in extrados. In naos, arcul se sprijina pe capetele grinzii-tirant asazata pe console prinse de pereti prin cuie groase de fier. Un stalp de legatura intre arc si tirant a fost cioplit cu succesiuni de romboedre. Arcul-dublou si grinda-tirant sunt impodobite cu motivul franghiei cu rasuciri intr-un singur sens. La mijlocul grinzii-tirant se afla motivul rozetei cu sase petale inscrisa in cercul solar. Ancadramentele usilor sunt ornamentate cu franghii paralele, dublate de sirurile "dintilor de fierastrau", asociate la naos cu rozeta, iar la tinda cu motive stelare.
Pictura a fost executata in doua etape. Vechiul strat partial pastrat in altar, dateaza din secolul al XVIII-lea, iar al doilea strat, din 1867, este opera zugravului M. Palann, semnat pe peretele de vest al naosului. Acesta nu a reusit sa se ridice la nivelul artistic al predecesorului sau. In biserica se pastraza si o icoana pe lemn datata 1796, pictata probabil de acelasi zugrav care a executat pictura veche.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)

emilia / 24-Aug-2009

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" din Valea-Crisului are la intrarea in pronaos, pe barna portalului, o pisanie din care mai putem citi: "...Craciunea Mihai, Ioan Iani, Florea Ioan. Scris-am eu Martin Ionu... 1761". Initial era pe un loc mai jos cu circa 300 de metri fata de vatra actuala. Era pe atunci mai mica, tinda de azi adaugandu-se mai tarziu. Corul ce ocupa spatiul dintre peretele de vest al naosului si grinda-tirant, a fost adaugat in 1876. Stalpii prispei sunt impodobiti cu rozete , franghii si coltisori.
Prin secolul al XIX-lea, biserica a fost demontata si recladita sus pe deal. Pe grinda-tirant a naosului scrie: "Aceasta sfanta biserica s-a ridicat in anul 1865 si s-a zugravit in vara anului 1876. S-a sfiintit in ziua de Sf. Petru sub imparatul Francisc Iosif I -u sub mitropolitul Miron Romanu, A. Eppu. Teodoru Filipu Adm. Proto. Simion Butiri preotu locului. Groze Craciun, Groze Nutiu, Cicort Gaboru curatori si ajutatori S. B. Dionisiu Iuga cantor si pictor de Nicola". Pe peretele exterior al navei, langa potal, pictorul Dionisiu Iuga de la Nicola a zugravit intr-un careu rectangular, tema "Sf. Gheorghe" in lupta cu balaurul. Este singura imagine pictata in exterior, intalnita la vreo biserica de lemn din Bihor.
Pictura executata pe panza maruflata sau direct pe suprafata lemnului, se remarca nu numai prin reprezentarile iconografice ample, ci si prin bogatia motivelor florale ce compun spatiile dintre temele biblice, caracteristica a icoanelor pe sticla, deoarece zugravul Iuga era in primul rand un iconar.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)

L.S. / 23-Aug-2009

CATEDRALA  ROMANO-CATOLICĂ  SFÂNTUL  IOSIF

Hramul : Sfântul Iosif – soţul Sfintei Fecioare Maria  (19 martie)

Catedrala a fost construită între anii 1873-1884 din iniţiativa monseniorului Ignaţius Paoli -primul Arhiepiscop Romano-Catolic de Bucureşti. Acesta călătoreşte în Europa pentru a aduna fondurile necesare proiectării şi construcţiei catedralei. Celebrul arhitect Friedrich von Schmidt, din Viena întocmeşte planurile. Lucrările încep în iunie 1873, dar sunt repetate ori întrerupte în timpul războiului şi a lipsei de fonduri.  La Casa Mayer din München, au fost executate vitraliile şi picturile din jurul Altarului.  În 1873, Pictorii Georg Roder şi Herms au pictat în ulei presbiteriul, tavanul şi medalioanele din nava principală.

În 1880, după acumularea altor fonduri, lucrările se reiau sub conducerea arh. Carol Benisch.

Consacrarea Catedralei a fost celebrată la 15 februarie 1884 de către Arhiepiscopul Ignatius Paoli. Continuarea finisării lucrărilor a fost urmărită de succesorului lui Paoli, arhiepiscopul Paul Palma. În 1888 se instalează cele două altare secundare, cioplite în marmură, precum şi panourile reprezentând Calea Crucii. În 1930 firma L. Wagenstein  & fiii din Timişoara construieşte şi montează  noua orgă de concert.

După cutremurele din 1940 şi 1977 se efectuează lucrări de consolidare. Pictura a fost refăcută în 1978 de către maestrul prof. Aurelian Bucătaru şi pictorul Toma Lasconi. Lucrările s-au realizat în timpul păstoririi părintelui paroh Eugen Bortoş.  

După 1989, prof. ing. Al. Cişmigiu a întocmit un nou proiect de consolidare, executat între 1991-1994.

Cu acest prilej, în spaţiul existent la subsol, este realizată o Capelă cu hramul Sfintei Tereza din Aquila,  după proiectul întocmit de prof.dr.arh. Peter Derer împreună cu arhitecţii Daniela Zerva şi Paul Felican. Decoraţia interioară a capelei este opera sculptorului Toma Iancuţ. Capela a fost binecuvântată la 16 decembrie 1995 de Arhiepiscopul Ioan Robu.

Catedrala (de dimensiuni generale de 47 x 22m şi 22 m înălţime) este de tip bazilică, în stil neoromanic inspirat după bazilicile padoviene, combinat cu elemente neogotice. Nava centrală este separată de cele laterale prin şiruri de coloane finisate cu stuc aurit, pe care descarcă arce frânte. Împingerile laterale sunt preluate la exterior de contraforturi. Acoperişul navei principale în două pante, are intradosul cu ferme şi grinzi vizibile. Colateralele sunt acoperite cu bolţi mănăstireşti.

Portalul este alcătuit din arce frânte, rezemate pe colonete. Deasupra uşilor exterioare, un mozaic reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul. Ferestrele terminate în arc frânt au vitralii executate în perioada 1970-1980, autori fiind soţii Natalia şi Ion Brodeală. Vitraliile de la marea rozasă, cor şi baptisteriu, sunt create în anul 1985 de  Dorin Dănilă.

Alături de catedrală se află Palatul Arhiepiscopiei Romano-Catolice clădire monument în stil neorenascentist, concepută de arh. Ferdinand Hoeflich şi arh. Felice Nori.

Arh. N.I.G.

Extras din “Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” de Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea, Vol.2, Ed. Universalia 2005.

L.S. / 23-Aug-2009

BISERICA  ANGLICANĂ - A ÎNVIERII

Hramul: Învierea Mântuitorului

Este singurul lăcaş de cult anglican din Bucureşti, destinat comunităţii britanice.

Înainte de construirea bisericii actuale, comunitatea britanică a folosit pentru cultul anglican, încă din 1868 o încăpere modestă a sinagogii din Str.Olteni 45. La slujbele ţinute acolo participa şi familia regală a României, mai ales, prinţesa Maria de Saxa-Coburg-Gotha -nepoată a reginei Victoria I a Marii Britanii - soţia principelui moştenitor Ferdinand.

Planurile au fost întocmite de arh. V. Ştefănescu, alegându-se o variantă mai modestă cu faţadele placate cu cărămidă aparentă, apropiat arhitecturii specifice engleze Lucrările de construcţie, s-au realizat între 1913-1914. După terminarea războiului, cu ajutorul donaţiilor Episcopului de Gibraltar şi ale Reginei Maria, construcţia fost finisată şi dotată cu orgă şi mobilier comandate în Marea Britanie. Primul serviciu divin a avut loc în aprilie 1920. Funcţionarea a fost întreruptă între 1940-1944, (în timpul ocupaţiei trupelor germane) şi  mai rar folosită în timpul regimului totalitar.

Clădirea are dimensiuni modeste, cu o sală de 7 x 18,5 m completată cu funcţiuni anexe, împreună cu care ocupă întreg terenul de formă triunghiulară învecinat Grădinii Icoanei. Intrarea se face, pe latura de sud, la baza turnului înalt de 11 m, care precede nava. Sala şi corul, unite într-o singură încăpere dreptunghiulară, sunt acoperite cu o boltă poligonală. O navă laterală despărţită prin două arcade în arc frânt se află pe latura sudică alături de sacristie. Într-o nişă, se află orga.

În interior, pereţii sunt zugrăviţi simplu şi poartă câteva tablouri cu scene religioase. Plafoanele încăperilor principale sunt lambrisate în tăblii din lemn finisate în culoare maro. La exterior, faţadele sunt realizate din cărămidă aparentă, roşie. Ferestrele au ancadramente din piatră, încadrate în arcade oarbe frânte. Contraforturi, puţin evazate, dau verticalitate volumelor turnului şi corpului principal.

Stilistic, biserica face parte din creaţiile epocii victoriene, fiind realizat într-un stil gotic temperat.

Prin poziţia şi prin arhitectura sa, biserica anglicană constituie un unicat urbanistic remarcabil în oraşul Bucureşti.

Arh. P.I.

Extras din “Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” de Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea, Vol.2, Ed. Universalia 2005.