Monumentele istorice din Romania             Romana English

sageata / 06-Oct-2009

Stil arhitectural neoromanesc.

emilia / 06-Oct-2009

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril", a fost ridicata la mijlocul secolului al XVIII-lea, asa cum arata inscriptia de pe ancadramentul intrarii, "valeat 1756", dispusa in trei chenare cioplite.
Este construita din barne groase de stejar, de forma dreptunghiulara, cu absida decrosata, poligonala, cu trei laturi.
Intalnirea peretilor la absida retine in mod deosebit atentia prin frumusetea imbinarilor. Luminatorul de pe latura de est este format din doua dreptunghiuri de marimi diferite, deschise intr-o singura barna.
Acoperisul de sita, are o clopotnita scunda, cu foisor deschis pe doua arcade si flesa poligonala.  
Pictura peretilor, ultima din 1894, a disparut, exceptand chipurile fecioarelor de pe peretele vestic al pronaosului.
Tetrapodul bisericii este pictat pe toate cele patru fete, pe usa avand imaginea Maicii Domnului cu pruncul, insotita de ingeri. In partea superioara este sculptata urmatoarea insemnare : "Aceasta masa a sfintei biserici neunite din Jac falva, o au facut Borzan Matei din Moigrad ficurator pentru 8 zloti, bani de hartie. Dat fiind ca acest lucru se pretuieste mai sus (in sensul de mai mult n.n.) se pofteste ca oricari preot va sluji in biserica sfanta liturghie sa pomeneasca pe Borzan Matei, pe sotia sa Vasilica, pe fica sa Dote, pe tata lor Onu Dinca, maica lor Cosinte si la zile mari sa li se dea iertaciune. Anul 1836, 12 dechemvrie".
Usile imparatesti, cu sculptura florala si patru cercuri pictate, sunt opera aceluiasi artist.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)

L.S. / 05-Oct-2009

BISERICA SFÂNTUL ILIE „ GORGANI” 

Hram:  Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul

Pe o movilă („gorgan”- „mormânt străvechi”) din situată în apropiere de locul actual al Grădinii Cişmigiu, s-a aflat încă din veacul al XVII-lea, o biserică cu hramul Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, menţionată în hrisovul lui Matei Basarab la 1639. Istoricul Ionnescu-Gion afirmă că biserica ar fi fost din lemn. Înainte de 1761 lăcaşul era din zid menţionat de Banul Mihai Cantacuzino. S-a năruit după cutremurul din 1802 şi a fost dărâmat în 1813.

Actuala biserica este refăcută cu ziduri masive, de fostul paharnic Manolache Hrisoscoleo, împreună cu alţii şi breasla cojocarilor, fiind gata la 1814, în zilele lui Ioan Gheorghe Caragea Vv., şi s-a „poleit” in zilele lui Nicolae Şuţul Vv, conform pisaniei din 1819, de deasupra portalului sculptat în piatră, în stil postbrâncovenesc.

După alte reparaţii, în 1935 s-a refăcut din zidărie turla mai mare de peste pridvor. În 1936 este construită scara monumentală din marmură, care urcă din stradă până la biserica de pe gorgan, lucrări la care au participat şi membrii Mişcării Legionare care participau aici la slujbele religioase, încă din 1927.

Ultima consolidare a  fost făcută după cutremurul din 1977, sub supravegherea arh. Constantin Joja.

Pictura iniţială a fost refăcută în tempera la 1913, de către Constantin Popescu şi pictorul Corbu. În 1936, pictorul Alexandru Basarab a aşternut o nouă frescă în stil neobizantin, păstrând din pictura veche un medalion cu Sf. Eustaţiu. Din 1982-1995, pictura interioară a fost refăcută în frescă succesiv de pictorii Pavel Chichişan, Elisabeta Ursu şi Irimia Predescu. În 2006, pridvorul a fost pictat în frescă de Dragoş Cristian Dridu şi Iulian Lembrău din Craiova.

Biserica are un plan aparte, mai rar folosit, de bazilică trinavată (20,02 x 15,90 m), desfăşurată pe 6 travei, cu o absidă centrală. Două şiruri de câte 5 stâlpi din lemn masiv, acoperiţi cu stuc, susţin o boltă semicilindrică peste nava centrală, iar navele laterale sunt tăvănite. O turlă firavă, se ridică direct din bolta naosului. Faţada de vest cuprinde un pridvor deschis, cu cinci arcade frontale în plin cintru, sprijinite pe coloane cilindrice şi pile din zidărie masivă. Un turn-clopotniţă, pe plan octogonal, se ridică în centrul pridvorului.

În interior, stranele sunt distribuite perimetral cât şi de o parte şi de alta a stâlpilor centrali. Iconostasul, pictat la Muntele Athos, desfăşurat pe toată lăţimea bisericii, poartă 10 icoane mari, inscripţionate în greceşte, între 1838-1897. Biserica posedă parte din moaştele Sf. Antonie cel Mare şi o icoană din Sec. XVII, a Sf. Prooroc Ilie.

Arh. L.Stoica

Extras din: Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea- Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureştii, vol. 1, 2005, Ed. Universalia.

emilia / 02-Oct-2009

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril", costruita in jurul anului 1800, a fost mult modificata prin adaogirile si imbunatatirile ce i s-au adus.
Iscriindu-se in forma de plan dreptunghiulara, cu absida decrosata, poligonala, cu cinci laturi, biserica atinge dimensiunile de 11 / 5 m, cu toate ca i s-a adaugat o travee la naos, in secolul al XIX-lea. Slabiti de trecerea vremii, peretii de lemn au primit tot atunci un sprijin prin contraforturile de zidarie.
Arcul transversal al boltii originare a naosului este ornat cu "franghie" si profiluri.
Altarul are o bolta semicilindrica ce se racordeaza cu peretii prin intermediul a trei fasii inclinate.
Cel mai important element pentru datarea bisericii il constitue ancadramentul intrarii de pe latura de sud, adus partial la lumina de sub stratul gros de tencuiala. Are valoarea de unicat prin reprezentarea lui Iisus in partea superioara. Imaginea este incadrata de un arc in "franghie" si un chenar de linii frante insotit de doua pasari, simbol al sufletelor mantuite.
Biserica si-a pastrat acoperisul de sita cu turnul cu foisor pe arcade cioplite si flesa octogonala.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)

emilia / 02-Oct-2009

Biserica de lemn "Sf. Nicolae" a fost ridicata in 1817 in locul vechiului locas de cult al satului Fodora.
De plan dreptunghiular, cu absida decrosata poligonala, cu cinci laturi, constructia prezinta, in elevatia interioara un tavan drept peste pronaos si cate o bolta semicilindrica in celelalte incaperi, cea din altar, retrasa de la pereti, sfarsindu-se la est intr-un timpan.
Turnul-clopotnita este inalt, cu foisor in console si flesa flancata de patru turnulete.
Prispa ce se desfasoara pe laturile de sud si de vest, are consolele executate din cioplituri mari de barda.
Din pictura exterioara s-au pastrat doar urme vagi de culoare pe cornisa.
In interior pictura de buna calitate artistica, cu influente ale artei apusene, are texte explicative in limbile romana, maghiara si germana.
Pe balustrada corului, decorata cu momente din ciclul hristologic, este consemnata in aceleasi trei limbi, istoria locasului : "Aceasta biserica s-au zidit in anul 1817 fiind paroh locului popa David, ficurator Blajan Luput, cantor Tecariu Cozma, clopotariu Capalne Constantin. S-au zugravit cu cheltuiala a tot satul impreuna, in anul 1822, prin umiliti zugravi anume Lazar Tocaci si Biro Lajos de la Orghiz".
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)