Rezultate: 1989       Pagini: 199

   59 60 61 62 6364 65 66 67 68 69   
L.S. / 25-Oct-2009

Mănăstirea Sf. Troiţă - „RADU VODĂ” 

Aşezământul religios este situat pe o colină apropiată de malul drept al Dâmboviţei. Datorită condiţiilor naturale bune de apărare, locul a folosit din cele mai vechi timpuri pentru construirea unor aşezări –printre primele - pe teritoriul oraşului Bucureşti.

O primă biserică din lemn, a fost atribuită domnitorului Mihnea cel Rău la 1509, apoi ctitoria domnitorului Alexandru al II-lea Mircea (1568...1577), este zidită în cadrul unui important complex mănăstiresc, împreună cu palatul domnesc, înconjurat cu ziduri de apărare, terminate de fiul acestuia -Mihnea Turcitul. La 1595, Mănăstirea a fost incendiată de oştile turceşti ale lui Sinan Paşa, iar biserica transformată în moschee.

În 1615, Radu Mihnea începe refacerea întregului ansamblu al Mănăstirii, lucrare terminată în 1625, în timpul domniei lui Alexandru al III-lea Coconul - fiul lui Radu Mihnea. Reparaţii s-au mai făcut în anul 1714, atunci când bisericii i s-a adăugat pridvorul.

Importante reparaţii s-au efectuat între 1859-1864: refacerea turlelor - din lemn, a pridvorului - cel actual. Atunci a fost schimbată imaginea arhitecturală a vechilor construcţii, introducându-se elemente de tip neogotic austriac. Biserica a fost repictată la interior de Constantin Lecca şi Mişu Popp; Maestrul Gheorghe Tattarescu a executat pictura din pronaos.

Lucrări importante s-au efectuat în anul 1933, conduse de către arhitecţii N. Ghika-Budeşti şi V. Moisescu, când s-au reconstruit din zidărie toate cele patru turle ale bisericii. Între anii 1969-1974 s-au făcut ample lucrări de restaurare, la iniţiativa patriarhului Justinian Marina, sub conducerea arh. Şt. Balş, care reuşeşte să redea vechea imagine a bisericii. Pictura a fost complet refăcută de pictorul arhimandrit Sofian Boghiu şi de Vasile Caraman; Gheorghe Ciobanu a restaurat iconostasul şi a executat portretele ctitorilor.

Aşezământul este reactivat cu statut mănăstiresc, în 1998, prin grija P.F.P. Patriarh Teoctist.

Planul bisericii (38 x 17 m) cu ziduri exterioare groase de 1,5 m, este de tipul celui folosit de meşterii lui Neagoe Basarab la Mănăstirea Curtea de Argeş.

Pridvorul larg, este cel refăcut la 1859, în stil neoclasic, cu trei arcade mari în plin cintru, rezemate pe pile puternice. Interiorul bisericii este foarte spaţios. Peste pronaosul dezvoltat se ridică trei turle: una centrală susţinută de 12 coloane şi două turnuri spre vest. Aici se află 24 de morminte cu lespezi de piatră inscripţionate, unele în limba greacă ale familiilor domnitorilor, al ctitorului Radu Vodă Mihnea, ale diferiţilor boieri din secolele XVIII – XIX, mormântul patriarhului Justinian.  Deasupra naosului treflat, se află turla Pantocrator, luminată de 12 ferestre înguste.

La exterior, prin restaurarea din anii 1969-1974, s-a refăcut întreaga ornamentaţie arhitecturală originală. Faţadele, sunt împărţite de un brâu puternic, în două registre inegale, compuse din firide rotunjite la partea superioară, rezemate pe pilaştri simpli.

Turnul clopotniţă, ce făcea parte din vechile ziduri ale mănăstirii din 1625, este situat la nord vest de biserică şi cuprinde trei caturi exprimate în exterior prin trei registre, reclădite după 1802.

Ruinele fostului palat domnesc, situate la vest de biserică, au fost descoperite prin lucrări arheologice, în 1954.

Pe latura de sud a incintei s-a construit în anul 1893, clădirea care adăposteşte în prezent Seminarului Teologic al Arhiepiscopiei Bucureştiului - cu săli de curs şi internat, apoi în colţul de NV al incintei, se află o clădire cu parter şi un etaj servind drept bibliotecă şi locuinţă parohială. Acestea sunt realizate cu faţade tratate cu cărămidă aparentă, alternată cu zone tencuite, specifică secolului al XIX-lea.

Din 2002, a fost construit noul Seminar Teologic Ortodox „Mitropolit Nifon”, amplasat alături de vechiul seminar.


» Ansamblul Mănăstirii Radu Vodă - Str. Radu Vodă 24A sector 4, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
L.S. / 25-Oct-2009

Ansamblul Mihai Vodă a fost cel mai vechi ansamblu mănăstiresc păstrat în centrul Bucureştiului, monument istoric de secol XVI, cu o valoare arhitecturală şi ambientală deosebită. În 1984, pentru amplasarea Casei Poporului, biserica Mihai Vodă împreună cu Turnul clopotniţă de pe latura de răsărit au fost translate cu 289 m şi coborâte cu 6,20 m fiind aduse între  Bd. Libertăţii, Splaiul Dâmboviţei şi Str. Sapienţei. Restul construcţiilor ansamblului mănăstiresc au fost demolate, iar botul de deal pe care erau aşezate a fost  ras de pe locul său, amenajându-se Parcul Izvor din zilele noastre.

Legenda a ţesut în timp mai multe versiuni asupra ctitoririi. Mănăstirea Mihai Vodă a fost zidită la 1591 de Mihai Viteazul în vremea când  acesta era ispravnic, pe un loc înalt de pe malul Dâmboviţei. În jurul bisericii, au fost construite: turnul-clopotniţă  şi de intrare, de pe latura de răsărit, trapeză, case domneşti, case egumeneşti, cuhnii, toate cu ziduri robuste întărite cu contraforturi, peste pivniţe trainic boltite.

Ansamblul a fost mereu reparat, completat, consolidat, după incendii sau cutremure. După 1775 s-a deschis o nouă intrare, dinspre Curtea Arsă, printr-un turn, care devine intrarea principală în incintă.

Pe la 1834 bisericii i s-a adăugat un pridvor cu 6 coloane din lemn. La 1838, a fost refăcută turla cea mare.

În mănăstire au funcţionat succesiv: un spital militar, o şcoală de mică Chirurgie şi Laboratorul de chimie, întemeiate de Carol Davila, o primărie de sector şi poliţie pe la 1877. Din 1920, biserica Mihai-Vodă este şi biserica destinată cavalerilor Ordinului “Mihai Viteazul”, fondat de Regele Ferdinand I.

Începând cu 1866,  ansamblul a fost sediul Arhivelor Statului. În acest scop s-au făcut ample lucrări de modernizare şi completare, în 1910 şi 1920, la care şi-au adus contribuţia arhitecţi renumiţi: N. Gabrielescu, Al. Băicoianu, Cristofi Cerchez, Petre Antonescu. 

Muzeului Arhivelor Statului a funcţionat pe latura sudică inaugurată în 1925. Clădirea muzeului era socotită printre primele construcţii civile realizate din beton armat.

După cutremurul din 1940, este renovată, iar ultima oară între 1954-1956. Cu prilejul cercetărilor arheologice din acei ani, s-a descoperit în incinta mănăstirii, o vatră sacră geto-dacică din sec. II î.Ch. şi aceasta distrusă în 1984. 


Biserica, este sub forma restaurată în 1935 de Comisia Monumentelor Istorice, prin grija arh. Emil Costescu. Atunci i s-au reconstituit: turla mare de peste naos, cele două turle mici de pe anexele altarului, după modelul unor biserici mai vechi. S-a refăcut pictura în stil neobizantin, de către pictorul Costin Petrescu, s-au restaurat faţadele, ce fuseseră acoperite cu un strat gros de tencuială.

Planul este trilobat (23 x 8-12 m), având altarul flancat de două încăperi dreptunghiulare, spaţioase, care înălţate până la cornişa întregului edificiu şi încoronate cu câte un turnuleţ, dau bisericii o înfăţişare cu totul deosebită. Faţadele din cărămidă aparentă sunt împărţite de un brâu median, în două registre cu firide rotunjite. Un frumos portal de la 1711, sculptat în piatră, decorează singular faţada de vest. Deasupra, într-o firidă se află  pictura icoanei hramului.

Lăcaşul păstrează Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, o părticică din Acoperământul Maicii Domnului, părţi de sfinte moaşte ale Sf. Nicolae, Sf. Teodora de la Sihla, Sf. Cuv. Parascheva şi mulţi alţii.

Translată în 1984 pe locul actual, biserica a fost apoi abandonată până în anul 1994, când parohia a fost luată în primire de părintele Iconom Stavrovor Adrian Beldeanu prin grija căruia s-a restaurat monumentul. Decoraţia interioară, s-a reînnoit de către pictorii restauratori Mihai şi Ştefania Stinghe. A fost pardosită cu marmoră datorită daniilor credincioşilor.

O împrejmuire a separat incinta bisericii de blocurile dimprejur, s-au plantat arbori şi flori.

Clopotniţa veche din sec. XVI aflată în partea de răsărit a incintei vechii mănăstiri, având turnul clopotelor rezidit probabil la 1838, a fost translată odată cu biserica şi se află acum înghesuită lângă altarul acesteia.


Arh. L.S.

Extras din: Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti Vol.1. 2005, Ed. Universalia


» Ansamblul Bisericii Mihai Vodă - Str. Sapienţei 4 sector 5 (ansamblu translatat din Dealul Mihai Vodă), municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
L.S. / 19-Oct-2009

Mănăstirea  „ANTIM”- Duminica Tuturor Sfinţilor

Hram: Duminica Tuturor Sfinţilor

Mitropolitul Antim Ivireanul om de cultură, iscusit miniaturist şi sculptor, originar din Georgia (Iviria) a ridicat mănăstirea, între anii 1713-1715, pe locul unei biserici mai vechi. Este unul dintre ultimele ansambluri mănăstireşti realizate în epoca brâncovenească. După moartea mitropolitului, la sfârşitul sec. XVIII, ansamblul se ruinează.  La 1795, Antim - arhiepiscop de Pogoniana, renovează mănăstirea, care adăposteşte o Şcoală de învăţătură pentru preoţi; după 1836 au funcţionat aici Seminarul Mitropoliei Ungro-Vlahiei şi Arhivele Statului.

După cutremurul din 1838, biserica a fost restaurată de arhitectul german Iohann Schlatter în anul 1857, cu elemente neogotice (rozasa sub cornişa curbată, aticul decorat de deasupra pridvorului). Vechea tâmplă din piatră a fost înlocuită în 1860, cu una sculptată în lemn de fraţii Babic. Actuala tâmplă din piatră este refăcută, în 1960, la forma iniţială. În 1863 interiorul a fost repictat de Petre Alexandrescu.  La restaurarea din 1947,  turlele s-au refăcut cu cărămidă aparentă iar în 1950, picturia a fost spălată şi completată.

Biserica este concepută pe plan triconc cu proporţii armonioase (22,5 x 10-13,5 m), având două turle mari - ridicate peste naos şi deasupra pronaosului. Înfăţişarea exterioară, în cărămidă aparentă, cu două registre de panouri şi arcaturi despărţite de un brâu simplu, este caracteristică lăcaşurilor de cult din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Se accede printr-un pridvor spaţios, ridicat numai pe înălţimea arcadelor, sprijinite pe zece coloane zvelte din piatră, sculptate cu măiestrie. Deosebit de valoroasă este decoraţia sculptată, interioară şi exterioară, ancadramentele ferestrelor şi ale portalului care încadrează uşa sculptată migălos în lemn, chiar de mitropolitul Antim.

Incinta cuprinde: Biserica -în spaţiul central, turnul-clopotniţă pe trei niveluri –la intrare în incintă, o casă egumenească datând din anul 1850 şi paraclisul ctitorit tot de Antim Ivireanul - pe latura de sud, chiliile şi cuhnia savant boltită cu trompe şi arce suprapuse. La acestea s-a adăugat în anul 1912 Palatul Sinodal, în stil neoromânesc cu o vastă bibliotecă, construit după planurile arh. N.C. Mihăescu, pictat în frescă de artiştii Olga Greceanu, G. Russu şi Mazilescu.  În a doua curte a mănăstirii spre sud, se afllă Paraclisul Pompilian.

Mănăstirea Antim, unul din cele mai frumoase ansambluri arhitectonice din Bucureşti, a fost grav mutilat în anii 1984-1986 pentru a face loc noilor blocuri din Bulevardul Unirii. Iniţial, s-a  dorit demolarea întregii incinte, cu excepţia Palatului Sinodal şi a bisericii, care trebuiau translate spre sud-vest. S-a adoptat soluţia micşorării incintei prin demolarea colţului de nord-est şi translarea Palatului Sinodal pe o distanţă de 20,35m, eveniment tehnic deosebit, prin greutatea acestuia, încărcat cu cărţile bibliotecii şi fără întreruperea activităţilor din interior.

N.I.G., L.S.

Extras din Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti, vol.1, 2005, Edit. Universalia.


» Ansamblul Mănăstirii Antim - Str. Ivireanu Antim mitropolit 29 sector 5, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
L.S. / 19-Oct-2009

Biserica  Sf. Îngeri - Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil - „MÂNTULEASA”

Hram: Sfintii Arhangheli (Îngeri) Mihail şi Gavriil

Îşi trage numele de la un negustor înstărit - jupân Manta, care îşi avea terenurile în această zonă. Biserica a fost ridicată la 1733 de jupâneasa Maria (Mântuleasa), sora lui Manta – cupeţ, şi de Stanca. S-a zugrăvit de Iane zugrav. Pentru un timp, biserica a fost mărită prin închiderea pridvorului  şi adăugarea unuia nou mai mic, cu trei arcade (vezi 1930). Turlele fiind căzute la cutremur au fost înlocuite provizoriu, din lemn.

În 1924-1930, Comisia Monumentelor Istorice a restaurat-o, fiind readusă la forma originară de arhitectul restaurator N. Popescu-Zane şi pictată de Paul Molda.

Lăcaşul, se asemănă cu bisericile Stavropoleos, Sf. Elefterie vechi, Sf. Ştefan - monumente brâncoveneşti de secol XVIII.

Are dimensiuni mici, (22,08 x 7,68 -10 m) cu ziduri groase de 60-90 cm, compusă pe un plan triconc. Pridvorul, de înălţimea cornişei de 7,5 m, are trei arcade semicirculare în faţada principală sprijinite pe coloane cilindrice din cărămidă, aşezate pe un parapet profilat.

Pronaosul lărgit, având un cafas adăugat, este acoperit cu o concă turtită. Deasupra, se ridică pe o baza pătrată, turnul-clopotniţă. Naosul este, la fel ca şi pronaosul, acoperit cu o boltă semisferică turtită.

Pictura interioară de tip bizantin, executată iniţial în frescă, a fost scoasã la iveala prin spălarea sa făcută în 1925. Ea aparţine epocii brâncoveneşti după colorit şi felul de interpretare a multiplelor scene religioase. 

Faţadele sunt tencuite, împărţite în două registre de un brâu puternic, pictat. Ferestrele au ancadramente din piatră sculptate, terminate în acoladă. Pictura exterioarã realizatã cu motive geometrice şi florale, în culori de roşu, negru, galben şi alb, acoperă coloanele pridvorului, arhivoltele, brâele şi cele trei ocniţe pictate cu icoanele hramului de pe faţada de vest.

După 2008, o restaurare recentă a pus in valoare proporţiile şi pictura acestei mici biserici.

Arh. Lucia Stoica

Extras din: Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti de Lucia Stoica şi Neculai Ionescu Ghinea, vol.1, 2005, Ed. Universalia


» Biserica "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" - Mântuleasa - Str. Mântuleasa 20 sector 2, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
emilia / 17-Oct-2009

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" a fost construita la mijlocul secolului al XVIII-lea si reparata in anul 1863, cand se adauga cafasul, se impodobesc peretii cu pictura, un prestol de piatra inlocuindu-l pe cel initial, cioplit in lemn.
Planul este dreptunghiular, cu absida decrosata, poligonala, cu cinci laturi. In interior, sistemul de boltire este cel obisnuit, cu tavan drept peste pronaos, bolta semicilindrica in naos si altar, terminat la est printr-un timpan mult retras de la pereti, pe o suprafata plana.
Pe fatada de vest se afla pridvorul ingust, cu cosoroaba dreapta, umerasi ciopliti si stalpi sculptati cu un grup de "toruri" deasupra palimarului.
Ancadramentul usii de intrare, din barne masive, are partea superioara dispusa in trepte.
Acoperisul de tabla coboara in pante mari, stajuit de un turn-clopotnita cu foisor si flesa inalta.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)

 


» Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil" - 161, sat POIENIŢA; comuna BĂBENI, Salaj
emilia / 17-Oct-2009

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" a fost construita spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, in locul celei vechi, de la care s-a pastrat clopotul cu inscriptia "anul Domnului 1680".
Planul este dreptunghiular, cu absida decrosata, poligonala, cu cinci laturi. In interior, sistemul de boltire este cel obisnuit, cu tavan drept peste pronaos, bolta semicilindrica in naos, rezemata pe laturile de nord si sud pe cate o grinda, iar altarul cu o bolta semicilindrica mai joasa, racordata cu peretii prin trei fasii curbe.
Golurile ferestrelor si a intrarii de pe latura de vest sunt marcate prin ancadramente din barne. Pridvorul are arcade sprijinite pe umerasi ciopliti si stalpi de sectiune poligonala, bogat profilati.
Acoperisul de sita, coboara in pante repezi, stajuit de turnul-clopotnita cu foisor si flesa inalta.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)


» Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil" - 73, sat PODIŞU; comuna ILEANDA, Salaj
wu2005 / 13-Oct-2009

Buna ziua

Daca va pot ajuta, placerea este de partea mea.

Eu sunt resitean si am bunici in Garliste. De aceea cunosc zona. Doar cateva ziduri se mai tin din Moara lui Paun Iorgovan (cred ca ea este)

puteti vizita banatuldemunte.blogspot.com pentru mai multe detalii, e blogul meu

O zi buna


» Ansamblul de mori din Gârlişte - Valea râului Gârlişte, sat GÂRLIŞTE; comuna GORUIA, Caras-Severin
DavidC / 12-Oct-2009

Buna ziua,

Intr-adevar, lista monumentelor istorice are numeroase neajunsuri. Nu-i nimic, vom incerca sa rezolvam noi cu "vizitele pe teren" :-).

Numai bine,

David


» Ansamblul de mori din Gârlişte - Valea râului Gârlişte, sat GÂRLIŞTE; comuna GORUIA, Caras-Severin
wu2005 / 12-Oct-2009

aceste ansambluri de mori din satul Garliste nu mai exista de zeci de ani!

lista monumentelor este actualizata din birou, nu se face deloc teren, sa se verifice daca exista sau starea lor......


» Ansamblul de mori din Gârlişte - Valea râului Gârlişte, sat GÂRLIŞTE; comuna GORUIA, Caras-Severin
emilia / 10-Oct-2009

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" din secolul al XVII-lea are forma dreptunghiulara, cu absida nedecrosata, poligonala, cu trei laturi si dimensiuni reduse (10,70 / 4 m).
Acoperirea interiorului urmeaza sistemul stravechi cu tavan drept peste pronaos, bolta semicilindrica, cu grinda-mester peste naos si altarul boltit tot semicircular, terminat prin suprafete plane, intr-un timpan inclinat.
Pridvorul ingust, cu stalpi masivi, ciopliti cu dibacie, a fost adaugat la inceputul secolului al XIX-lea. Invelitoarea de tabla a turnului cu foisor si flesa de pe pronaos distoneaza cu restul acoperisului de sita, cu pante mari. Biserica a fost renovata in anul 1862, dupa cum arata o inscriptie in naos.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)

 


» Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil" - 70, sat PIROŞA; comuna BĂBENI, Salaj
   59 60 61 62 6364 65 66 67 68 69