Monumentele istorice din Romania             Romana English

raduvoinescu / 25-Nov-2009

 Extras din lucrarea “Parohia Sfantul Nicolae Campina - istoria locului” de Pr. Ic. Stavr. Petru Moga

Primul locas de cult construit in vatra actualei parohii Sf. Nicolae a fost biserica de lemn a Schitului Sf. Nicolae Slobozia, care exista la data de 25 iunie 1714, cand hrisovul domnitorului Stefan Cantacuzino innoieste si intareste un hrisov mai vechi al “mariei Sale Constantin voda Brancoveanu” referitor la dreptul Manastirii Sinaia de a tine, scutite de toate dajdiile, “zece case de oameni straini adica scheai, ungureni, moldoveni, arbanasi, sarbi…pe mosia Sfintei Manastiri de la Campina ot sud Prahova, care mosie este data si inchinata la aceasta Sfanta Manastire de Parintele Popa Preda, care mosie este data si inchinata la aceasta Sfanta Manastire de Parintele Popa Preda, feciorul lui Patrascu Postelnicul din Campina.”

Prima biserica de zid a fost construita la sfarsitul secolului XVIII (propunem anul 1786) de catre staretul Manastirii Sinaia, grecul Damaschin. Acesta se ingrijise de refacerea Manastirii Sinaia, bombardata in timpul confruntarilor armate dintre turci si austrieci in razboiul din 1787-1788, respectiv refacuse paraclisul de pe latura nordica a manastirii, resfintit in mai 1792 (noul ctitor fiind pictat ca staret in naosul paraclisului, langa usa de intrare), refacuse turlele si acoperisul bisericii si zonele de pictura murala distruse si asezase o noua piatra de pisanie la 1795. Dar “sederea i-au fost mai totdeauna in Metohul Slobozia…unde au zidit si niste case inalte, sub care era un beci in fata pamantului si deasupra cinci odai cu balcon scos in afara si biserica linga metoh de zid”. Cu toate ca dupa pierderea staretiei, atat el cat si amintirea lui dupa moarte au devenit, printr-o interpretare tendentioasa, nomina odiosa in toate izvoarele scrise ale Manastirii Sinaia pana in ziua de astazi, inmormantarea lui cu cinstea cuvenita unui ctitor in pronaosul bisericii metocului de la Campina poate fi explicata prin faptul ca in perioada 1819 – octombrie 1820, Manastirea Sinaia era temporar desfiintata prin refugierea peste munti a intregului personal impreuna cu staretul Iustin Arhimandritul si nu mai exercita nici o autoritate asupra asezamantului de la Campina. La Campina prezenta lui Damaschin (devenit probabil in ultimii ani schimonahul Dionisie, nume inscris pe piatra de mormant) la metocul Slobozia a fost perceputa ca pozitiva, de vreme ce atat Parohia Adormirea Maicii Domnului cat si Sfanta Treime din Campina il au inscris in pomelnicul ctitoricesc. Prima biserica de zid avea o arhitectura simpla, cu pronaosul si naosul rectangulare. A fost desigur pictata. Fragmente de tencuiala veche pictata au fost gasite sub dusumeaua actuala ca umplutura a unui mic put absorbant aflat in coltul de nord-est a pronaosului vechii biserici. O pictura de slaba calitate, asemanatoare celei de la intrarea si din pronaosul paraclisului de iarna din Manastirea Sinaia, realizata la 1792. Biserica avea la intrare un ancadrament de piatra slefuita si deasupra acestuia o piatra de pisanie. Aceste elemente au fost refolosite, in 1857 – 1858, cand biserica lui Damaschin, care rezistase cu greu cutremurelor din prima jumatate a secolului XIX, a fost inlocuita cu o noua constructie, realizata cu cheltuiala Eforiei Spitalelor Civile. Aceasta constructie a ajuns pana la noi, fiind inscrisa pe lista monumentelor istorice, avand Cod LMI 2004 PH-II-m-B-16398.

In anul 1898, preotul Thomescu raporta Protopopului Jud. Prahova ca “aceasta sfanta biserica nu poseda nici o inscriptie de data fondatiunii, dar dupa informatiuni am aflat ca este facuta de parintele Arhimandrit Ghenadie Sinaitul cu spesele onor Eforii pe la anul 1857”. Biserica Eforiei a fost pictata probabil in 1861 de catre pictorul Parvulescu. Anul si numele pictorului se pastreaza pe icoanele tamplei actuale, pictate pe lemn in stilul decadent al epocii. Pictura murala a fost refacuta in ulei in anul 1915 de catre profesorul ploiestean Thomescu. O ultima spalare si refacere a picturii a fost realizata cu ocazia reparatiilor ample de dupa cutremurul din 1977.

Sursele citatelor :
Hrisovul Domnitorului Stefan Cantacuzino, apud A.G. Galasescu, “Sinaia”, Buc., 1895, pag.45 si pag.23
Condica de corespondenta pe 1898, Arhiva parohiala, NR.4.

raduvoinescu / 25-Nov-2009

Clădirea care adăposteşte actualul sediu al Primăriei Municipiului Câmpina este cunoscută de cei care apreciază monumentele istorice drept « Locuinţa orăşenească dezvoltată – Vila Ştefănescu (Casa cu Grifoni) » şi face parte din patrimoniul municipiului Câmpina, alături de alte zece clădiri din Câmpina declarate monumente istorice.
 

Cladirea actualului sediu al Primariei Câmpina, cunoscuta sub denumirea de "Casa cu Grifoni", a fost construita în anii 1901-1902 de Gheorghe Stefanescu, originar din Câmpina. Cladirea, construita pentru familia sa, a fost prima iluminata electric din Câmpina, având la subsol un grup electrogen adus din Germania. Costul foarte mare al cladirii nu a constituit o problema pentru Gheorghe Stefanescu deoarece era un prosper om de afaceri în domeniul petrolului , având legaturi de afaceri cu firme din Germania si Belgia. Dupa primul razboi mondial, Gheorghe Stefanescu îsi lichideaza afacerile si, fiind un om generos, doneaza Casa cu Grifoni pentru a functiona în ea "Scoala de Maistri Sondori si Rafinori", prima de acest gen din lume, înfiintata în 1904 la Câmpina si purtând numele cunoscutului inginer de petrol C.Alimanisteanu. Din anul 2002 cladirea a intrat în patrimoniul Primariei Câmpina si din anul 2004 în aceasta cladire se desfasoara activitatea Primariei Câmpina.

emilia / 25-Nov-2009

Biserica de lemn "Sf. Gheorghe" a fost construita in anul 1730, de dimensiuni reduse (8,55/3,55m), forma dreptunghiulara, cu absida decrosata, patrata. Acoperirea interiorului este cea traditionala, cu tavan drept pe pronaos, bolta semicilindrica deasupra naosului si altarului ce se sfarseste intr-un timpan. Ancadramentele usilor sunt decorate cu franghie, romburi si rozete. Din prispa a ramas doar talpa. Locasul va fi restaurat, inlaturandu-se stratul gros de tencuiala de pe peretii exteriori si refacandu-se acoperisul de sita, cu turn ingust, foisor deschis pe cate o singura arcada si flesa ascutita.

(dupa "Monumente Istorice Bisericesti din Eparhia Oradiei" de Ioan Gadea si Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978) 

raduvoinescu / 25-Nov-2009

 

Extras din "PAROHIA SFANTUL NICOLAE CAMPINA - ISTORIA LOCULUI" de pr. Petru Moga

 

Actuala casa parohiala, inscrisa ca monument de arhitectura, avand Cod LMI 2004 PH-II-m-A-16399, dateaza din 1840 fiind construita pe fundatiile staretiei lui Damaschin din 1796 si cu aceeasi structura arhitecturala, adica cinci camere mari ridicate pe un beci cu bolti semicilindrice din tuf calcaros. La cutremurul din 1940 camera de deasupra intrarii beciului s-a daramat. Casa a fost adusa la forma initiala pe baza proiectului de restaurare a Dnei Arh. Livia Caltia, aprobat de Directia Monumentelor Istorice in anul 1991. Cu aceasta ocazie s-a adaugat casei un spatiu protector al intrarii la beci, avand deasupra un pridvor amplu cu stalpi de lemn. Este cea mai veche casa de locuit din municipiul Campina. In anul 2005, cu ocazia unor reparatii de tencuieli interioare au fost descoperite detalii din etapa initiala de constructie (presupunem ca in anul 1904 la reparatiile initiate de Eforia Spitalelor Civile s-a intervenit asupra fatadelor prin modificarea pozitiei si numarului ferestrelor), detalii care vor trebui avute in vedere la o viitoare restaurare generala a casei.

In 1842, in apropierea actualei case parohiale, s-a construit ca hambar, o cladire din lemn pe fundatie de piatra cu un mic beci. Pastrata probabil doar partial (daca informatia din traditia locala referitoare la incendierea ei in timpul primului razboi mondial este adevarata), si degradata in proportie de 70%, cladirea a fost consolidata si restaurata in 1992, tot cu asistenta Dnei Arh. Livia Caltia, fiind amenajata ca birou parohial si spatiu social pentru o gradinita de copii.

mpvandor / 25-Nov-2009

Picturi de Stefan Luchian