emilia / 08-Dec-2009Pisania de piatra incastrata pe latura de sud a pridvorului adaugat in 1898, are urmatorul text : "Aceasta sfanta si dumnezeiasca manastire unde iaste hramul Sti Ilie proroc facut-o si o-u zidit din temelie Io Mathei Basarab Voievod si doamna Ilina ca sa le fie pomana in veci. Amin. Is[pravnic] jupan Tudor clu[cer]. Valeat 1645". Pisania pusa in 1850 mentioneaza pentru biserica un nou hram, Sf. Nicolae, alaturi de refacerea, nedovedita documentar, a lui Constantin Brancoveanu, stricaciunile provocate de cutremurul din 1802, "meremetisirile" datorate banului Grigore Brancoveanu, "innoirea bisericii" intre anii 1849-1850 prin "sufletesca ravna a cuvioasei Elisaveta Brancoveanca". Astazi, monumentul, biserica de mir a satului, pastreaza aspectul sau din 1850, amplificat cu un "amvon" in 1898. Din vechea zidire s-a pastrat doar o parte din zidurile perimetrale, ancadramentul din piatra al usii de intrare in pronaos, cu o deschidere in acolada simpla si pisania amplasata in alt loc decat cel de la origine.
( Tereza Sinigalia - "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" Editura Vremea, Bucuresti 2002 )
» Biserica "Sf. Nicolae", "Sf. Ilie" - Str. Lăculeţe 83, sat LĂCULEŢE; comuna GLODENI, Dambovita
emilia / 08-Dec-2009Biograful lui Constantin Brancoveanu, logofatul Radu Greceanu, istoriceste ca in anul 1706: "cumparand Mariia Sa Voda Doicestii de la Balaceanu, fiind aproape de Targoviste, ca sa aiba unde a se preumbla cateodata, si fiind acolo niste case vechi, surpate si nasabuite, Mariia sa luand mosia, nu mai ce au stramutat si casele de cum era si le-au prefacut, puindu-le in oranduiala ce sa vad si le-au ingrijit foarte frumos, facand si biserica de piatra si elesteu si vii si de toate, precum se vas acum infrumusetate si le-au daruit fiului Marii Sale celui mai mic, lui Mateias". Din curtea boiereasca nu s-au mai pastrat decat portiuni din partea inferioara a zidurilor de incinta, realizate in sistemul vechi al casetelor, cu bolovani de rau inecati in mortar, delimitati de un cadru alcatuit din patru caramizi, aproximativ patrat.
( Tereza Sinigalia - "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" Editura Vremea, Bucuresti 2002 )
» Curtea brâncovenească - sat DOICEŞTI; comuna DOICEŞTI, Dambovita
emilia / 08-Dec-2009Satul Cornesti este locul originii boierilor Greceni, carturarii epocii Cantacuzinilor si a lui Brancoveanu. In jurul anului 1680, marele logofat Radu Greceanu ridica casele si o biserica mentionata abia in 1785 intr-un document dat de Mihail Constantin Sutu, din care aflam ca Scarlat Greceanu vel logofat de Tara de Sus "facandu beserica de zidu si imprejuru chilii si scoala pentru invatatura de carte, cu plata de dumnealui". In 1810, o catagrafie mentioneaza biserica de zid cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ca fiind deja "veche", iar Anuarul Casei Bisericii, din 1909 da pentru satul Cornesti o biserica de zid din 1829 cu hramul Sfintii Imparati, zidita de Constantin Scarlat Cornescu.
( Tereza Sinigalia - "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" Editura Vremea, Bucuresti 2002 )
» Biserica "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena" - sat CORNEŞTI; comuna CORNEŞTI, Dambovita
emilia / 07-Dec-2009Pe crucea de piatra din satul Cornatelu, inainte Cornateni, inscriptia aminteste ca "ridicatu-s-au intru cinstiti pr(a)znic si facatoru de ciude s[fe]ti Nicolae arhiepiscopul, c-au fost hramul sfentei biserici den Cornateni, in zilele crestinului Matei Basarab Voievod ". Ctitorii, Socol Cornateanu, sotia sa Marula si copiii lor, au ridicat-o "ca sa se pomeneasca parintii nostri jupan Neculai vornicul, jupanita ego Irina ot Cornateni, i mosii nostri care au facut biserica din Cornateni Vintila Vel Vornic si jupanita ego Voica". Inscriptia mentioneaza o biserica care evident la acea data, 1645, nu mai exista, in locul ei, dupa obicei, ridicandu-se o cruce. Vintila cel vornic, ctitorul bisericii cu hramul Sf. Nicolae, stramos al lui Socol, a trait in intervalul cca. 1480/1490 - cca. 1553, iar biserica ridicata de el a disparut intre timp, fie incendiata, fie daramata de cutremur.
( Tereza Sinigalia - "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" Editura Vremea, Bucuresti 2002 )
» Cruce de piatră - Str. Domniţa Marula 51 În curtea bisericii "Sf. Nicolae", sat CORNĂŢELU; comuna CORNĂŢELU, Dambovita
doinavella / 07-Dec-2009Imobilul Clara Iancu - 1931. Publicat în Contimporanul nr. 102/1923. Construit pe numele soției lui Marcel Iancu si finanțat de acesta. Familia va locui aici începând din 1931. Tot aici se afla, probabil, la ultimul nivel, Biroul de Studii Moderne al fraților Marcel și Iuliu Iancu. Imobilul conține câte un apartament la fiecare etaj, parterul ușor ingropat fiind ocupat de garaje și servicii. Este un studiu de fațadă în stilul celui realizat la vila Fuchs. Compoziția se remarcă prin dinamism și sculpturalitate.
(sursa: http://www.e-cart.ro/asociatia/ro/noutati/Traseu_urban_M.Iancu.pdf).
» Casă - Str. Caimatei 20 sector 2, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
emilia / 07-Dec-2009Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a fost costruita pe locul uneia mai vechi, in satul Barbulet, ce apartinea familiei Cretulescu. Radu Cretulescu a fost ctitorul bisericii, asa cum arata si pisania pusa mai tarziu, in 1855: "aceasta sf. biserica veche facuta de D. Radu Cretulescu vel logofat ... ". Un clopot aflat in biserica actuala poarta pe el anul 1652, neinsotit de alta inscriptie. Biserica se inscrie in tipul dreptunghiular, fara pridvor, cu o clopotnita deasupra pronaosului, la care se accede printr-un turnulet adosat fatadei de nord. Doi contraforti oblici flancheaza colturile fatadei vestice. De plan octogonal, ridicat pe o baza patrata, turnul-clopotnita are patru ferestre subliniate de o arhivolta ce se continua si in jurul glafului, ca o plinta. Naosul si altarul sunt prinse sub un acoperis unic, din sindrila, in pante repezi. Turnul este invelit cu un coif octogonal, foarte bine proportionat, ca si cel al turnuletului de acces, care are poala cam la nivelul coamei corpului bisericii, continuand in partea inferioara acoperisul ingust al bazei turnului-clopotnita, retrasa fata de planul fatadei de vest a bisericii. Aceasta permite ridicarea unui nou acoperis ceva mai lat care marcheaza si intoarcerea spre rasarit a zidurilor pornind din fatada vestica. Savantul joc de luminos si intunecat si plinul dominant, ce insa nu da senzatia de greoi, ci dimpotriva de eleganta, nu sunt contrazise de pictura murala exterioara. "Judecata de apoi" de pe fatada de vest, friza de sub cornisa turnuletului si imaginea Mortii de pe contrafortul sud-vestic dateaza din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cand popa Oprea pune sa se zugraveasca si icoanele imparatesti, iar imaginea Sfintilor Imparati impreuna cu sirul de sfinti care decoreaza registrul superior al fatadelor, au fost realizate la restaurarea din 1853. In interior, naosul este separat de altar printr-un iconostas de zidarie, din 1864, iar de pronaos prin trei arcade cu trasee diferite, cea centrala semicirculara, cele laterale, mult mai inguste, in segment de cerc, sprijinite pe stalpi octogonali cu baze prismatice rectangulare. Altarul este acoperit cu semicalota alungita spre vest, iar naosul si pronaosul cu cupole pe pandativi.
( Tereza Sinigalia - "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" Editura Vremea, Bucuresti 2002 )
» Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - În centrul satului, sat BĂRBULEŢU; comuna BĂRBULEŢU, Dambovita
emilia / 07-Dec-2009Primul locas de cult aferent curtilor din Baleni nu ne este cunoscut decat indirect. In documentele din 1617, 1619 si 1620 este amintita biserica si "popa Ratea ot Baleni", iar in 1625 "popa Ratea si popa Radul de Baleni". In 1641Badea postelnicul din Baleni, fratele lui Udrea banul, dadea nepotilor sai de sora o serie de mosii "...si de aici inainte cata viata le va da Dumnezeu sa ma hraneasca si sa ma imbrace si sa ma miluiasca pana la moarte si cu cinste sa ma ingroape la a noastra biserica din Baleni, unde zac si oasele parintilor mei si sa ma pomeneasca..." Informatia permite datarea bisericii la sfarsitul secolului al XVI-lea, inceputul secolului al XVII-lea. Locul vechii biserici, cunoscut inca, ar merita sa fie cercetat de arheologi, fie si numai pentru a afla tipul de plan si a se incerca o ipotetica reconstituire a structurii.
( Tereza Sinigalia - "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" Editura Vremea, Bucuresti 2002 )
» Fundaţiile bisericii de curte - sat BĂLENI-ROMÂNI; comuna BĂLENI, Dambovita
emilia / 07-Dec-2009In centrul curtii Balenilor se mai pastrau in 1983 in stare de ruina, beciurile constructiei principale, casele propriu-zise. Dupa tipul de plan si de boltire si dupa caramida de foarte buna calitate, ele ar putea data de la inceputul secolului al XVII-lea. In 1990 aceste pivnite au fost umplute cu pamant, iar cele cateva portiuni de zid ramase peste nivelul actual de calcare au fost daramate de intreprinderea care a luat locul Gospodariei colective din sat. In plan ele reprezinta doua dreptunghiuri partial adosate, decalate, orientate est-vest, garliciul fiind perpendicular pe cel estic. Panta destul de abrupta a garliciului scurt era marcata de trepte de lemn ale caror urme se vedeau in zidaria laterala, ca si pornirile boltii semicilindrice care il acoperea. Cele doua pivnite alaturate, una servind si de intrare celeilalte, sunt acoperite cu bolti semicilindrice intarite cu cate trei arce dublouri care coboara pana la nivelul fundatiilor. Nise pentru adapostirea luminii si ferestre de aerisire la cel vestic completeaza interiorul. Dupa pamantul ridicat insa in jur, la suprafata, s-ar parea ca suprastructura cladirii nu avea acest plan, neobisnuit pentru secolul al XVII-lea, ci o clasica forma rectangulara ce pare sa fi inglobat si foisorul de deasupra garliciului.
( Tereza Sinigalia - "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" Editura Vremea 2002 )
» Beciurile caselor Bălenilor (ruine) - sat BĂLENI-ROMÂNI; comuna BĂLENI, Dambovita
emilia / 07-Dec-2009Zidurile curtii Balenilor au fost construite din caramida ingusta, bine rostuite si partial tencuite, majoritatea suprafetelor pastrand zidaria aparenta. De-a lungul intregului traseu, ele sunt sprijinite de contraforti. In doua locuri, pe latura de est, spre interior, au fost construite ulterior edificii rectangulare cu doua niveluri cu rol de turn de observatie. Intre acestea doua se mai observa astazi singurele edificii din intregul ansamblu care pastreaza parti din elevatie, o cladire rectangulara, adosata incintei, cu ferestre cu arc in maner de cos. Fara sa fie de dimensiuni prea mari ( circa 20 / 4,5 m ), ea este inca compartimentata in mai multe incaperi din care unele au fost tavanite, iar altele au purtat bolti. Dupa aspect ar putea fi vorba de o anexa a caselor boieresti, construita in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, sau cel mai devreme la sfarsitul secolului al XVII-lea.
( Tereza Sinigalia - "Reprtoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" Editura Vremea, Bucuresti 2002 )
» Zid de incintă cu poartă - sat BĂLENI-ROMÂNI; comuna BĂLENI, Dambovita
emilia / 07-Dec-2009Prima generatie a boierilor din Baleni, fratii Radu si Petru, inruditi cu voievodul Petru Cercel (1583-1585), a ocupat inalte dregatorii in timpul scurtei domnii a acestuia si a avut o descendenta numeroasa. Verii din a doua pana in a patra generatie ajung sa stapaneasca satul Baleni si alte multe domenii , aparand in documentele secolului al XVII-lea ca boieri in divan si ctitori de diverse biserici si manastiri. In 1646. Matei Basarab imputerniceste boierii hotarnici "sa aleaga si sa impietreasca mosia Baleni", cu delimitarea partilor fratilor din a treia generatie, fiii lui Ivasco postelnic. Aceleasi case sunt pomenite intr-un alt document din 1705, ele aflandu-se acum in posesia lui Ivasco III Baleanu. Locuinta cea mai importanta a apartinut probabil celuilalt fiu al lui Ivasco I, Gheorghe, cel care a ajuns ban al Craiovei si cap al partidei Balenilor in indelungatele lor lupte cu Cantacuzinii, in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Fiul sau, Ivasco II, va fi tatal viitorului consilier imperial al Olteniei, Grigore Baleanu, casatorit cu Smaranda Cantacuzino. Casele acestuia sunt amintite in documentul din 1723 semnat de Nicolae Mavrocordat, care da lui Constantin Baleanu "ca sa tie satul Baleni... cu casele, mestiile (dependintele), helesteele si viile de la Targoviste, care au fost ale tatalui sau". Casele erau ruinate deja in 1873, asa cum aflam din lucrarea lui N. Stoicescu, "Monumentele Tarii Romanesti si Moldovei acum un secol". In 1912 Virgil Draghiceanu nota in "Calauza" ca din casa "ramasa doar zidurile inconjuratoare". Tot zidurile de incinta se pastreaza si astazi sub forma unui patrulater regulat, vast, inchis pe toate laturile, avand poarta actuala pe soseaua nationala, latura opusa, fiind pe partea dinspre raul Ialomita.
( Tereza Sinigalia - "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" Editura Vremea, Bucuresti 2002 )
» Ansamblul Curţii Bălenilor (ruine) - sat BĂLENI-ROMÂNI; comuna BĂLENI, Dambovita