Monumentele istorice din Romania             Romana English

emilia / 08-Feb-2010

In incinta manastirii Brancoveni, in coltul de sud-vest, se afla cladirea staretiei, ridicata pe doua niveluri: un beci amplu, practic un parter, alcatuit din doua spatii ce comunica intre ele si un etaj, refacut probabil in timpul lui Brancoveanu. Aspectul diferit al celor doua spatii despartite de stalpi masivi si boltite in semicilindru cu  dublouri, dovedeste existenta mai multor faze de lucru. Aspectul zidariei a fost destul de uniformizat la ultima restaurare, iar accesul se face la nivelul curtii printr-un foisor. Beciurile pardosite astazi cu lespezi, au fost amenajate ca lapidariu in anii 1989-1990, prin aducerea aici a unor piese provenind de la fostele manastiri Vacaresti si Pantelimon, printre care se numara sarcofagul lui Grigore II Ghica si ancadramentul portalului bisericii cu pisania.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)

emilia / 08-Feb-2010

Biserica "Sf. Troita" pastreaza sub clopotnita urmatoarea pisanie: "...In zilele domnului nostru Io Matheiu Basaraba Voevoda si Domn fu radicarea acestii sfinte si dumnezeiesti case ce iaste hramul Staa Troite, ce s-au radicat intru slava lu Dumnezeu pentru ertarea pacatelor intru vecinica pomeana de acest bun crestin, jupan Dragusin vel paharnic si jupaneasa lui Dragana si coconii lui Gorgan, Nicola, Fota, Stana, Aspre si Anca... si dupa prilejul cat i-au fost puterea o au intarit si o au miluit cu mosii si cu bucate de tot fealiul si o au dat pe seama parintilor calugari sa faca rugaciuni si sa le fie hrana si imbracaminte in tot veacul... si au fost mitropolit chiar Teofil si egumen Serafim eromonah ispravnic 715... ". Dupa analiza acestui text, biserica este datata in intervalul 1644-1650, cand ctitorul Dragusin Deleanu, ruda dinspre mama cu Matei Basarab, a ocupat dregatoria de mare paharnic. Vizitand lacasul, pe care il numeste "manastirea lui Dragusin", Paul de Alep mentioneaza ca acesta "a zidit-o de curand langa raul Olt ... Biserica este mandra si langa ea este o fantana si o clopotnita mare". Vechiul lacas a fost distrus de apele Oltului si reconstruit de urmasii ctitorului in anul 1767. Este de plan dreptunghiular cu pridvor deschis, de mici dimensiuni, scunda si lipsita de turla. Singurul element din secolul al XVII-lea este ancadramentul de piatra al usii pronaosului, care a fost incastrat in noua zidarie. El are un decor plat, cu vrejuri vegetal-geometrice. Si clopotnita pare a copia pe cea veche, prin plan si decoratie. Ea prezinta doua registre de firide delimitate de un dublu tor si o cornisa cu trei randuri de zimti marunti.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004

emilia / 08-Feb-2010

Biserica "Adormirea Maicii Domnului", construita in 1664-1668 si refacuta in 1844, este de mici dimensiuni, cu plan dreptunghiular cu turla pe naos si fatadele in intregime tencuite, purtand o sumara decoratie geometrica realizata tot din tencuiala. La intrare pe peretele din dreapta, sunt  zugraviti ctitorul, episcopul Serafim al Buzaului si in stanga Varlaam, Mitropolitul Tarii Romanesti. Tot in dreapta intrarii sunt zugraviti egumenul Iosif Strihateanu, si Prea sfintia Sa Kir Neofit Mitropolitul Tarii Romanesti, cu urmatoarea inscriptie: "Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Duhului Sfant, prenoitu-s-au aceasta sfanta biserica Adormirea Prea Sfintei de Dumnezeu Nascatoare si Pururi Fecioara Maria, din temelie si cu toate imprejmuirile, dupa cum se vad, cu toata osardia sfintiei sale parintelui Iosif  eclesiarhul egumenul Sf. Schit Streharet si Greci, cu cheltuiala Sfintei Mitropolii, prin slobozenia si porunca prea sfintiei sale parintelui mitropolit Neofit, in zilele prea inaltatului domn a toata Tara Romaneasca George D. Bibescu Voda, leat 1844, august 10." 

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)

emilia / 07-Feb-2010

In incinta manastirii Apostolache, arhondaricul (casa egumeneasca) a fost ridicat intre anii 1645-1652 si reconstruit pe ruine in perioada 1992-2000. Pe laturile de vest si nord mai pastreaza la nivelul superior golurile fostelor ferestre, iar la cel inferior, pe latura de sud, ferestrele de aerisire ale pivnitei. Spre est, se deschide printr-un arc semicircular, cu raza de cca 1,25 m si inaltimea 2,5 m, intrarea in pivnita mare, de 26 m lungime, 9 m latime si 4,5 m inaltime. In interior, trei stalpi centrali din caramida, de sectiune octogonala pana la inaltimea de 1 m, apoi patrati, cu latura de 1 m, si doi pilastrii adosati peretilor de est si de vest sprijina patru arce mari, semicirculare, cu arhivolte din caramizi, deasupra carora se ridica zidul ce imparte marele spatiu in doua nave identice. Fiecare nava este impartita la randul ei in cate cinci travei. Pivnita mica, situata in partea de vest, este construita in acelasi mod, cu un singur stalp median si are 10 m lungime, 9 m latime si 4,5 m inaltime. Fosta nava nordica, actualmente inchisa cu un zid de bolovani de rau, este singurul spatiu folosit, iar foisorul ale carui urme au fost descoperite de arheologi, este astazi disparut.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)

emilia / 05-Feb-2010

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" are dimensiuni impunatoare si se inalta in mijlocul vastei incinte a manastirii ctitorita de boierul Apostolache si sotia sa Voichita intre anii 1645-1652. Afectat de cutremurul din 1838, aspectul originar al bisericii a fost puternic modificat de restaurarea din 1852. De plan triconc, cu abside pentagonale la exterior si in arc de cerc la interior, ea are spre vest un pridvor cu arcade semicirculare, sprijinite pe stalpi de caramida si trei turle - una pe naos si doua pe pronaos- destul de apropiate intre ele, cu acoperis de tabla in forma de bulb de ceapa foarte bombat la baza. Fatadele erau la origine impartite in doua registre de catre un brau lat, ce se ridica la nivelul pridvorului deasupra arcadelor laterale. In secolul al XIX-lea s-au creat suprafetele unitare ale fatadelor, marcate numai cu profiluri lineare din mortar. In interior, spatiul aproape patrat al pronaosului, este impartit spre est si vest de doua arce late pe care se sprijina un arc transversal. Arcele se termina in consola, dupa un sistem caracteristic epocii lui Matei Basarab. Golul usii catre pridvor a fost modificat. Acesta era acoperit cu o calota sprijinita lateral de arce late. Intre pronaos si naos este o tripla arcada de zidarie, cu arhivolte descarcate pe stalpi de caramida de sectiune patrata. Deasupra naosului se ridica o turla pe pandativi, sprijinita catre vest de un arc lat. Un iconostas de zid desparte naosul de altarul acoperit cu o semicalota alungita.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)