Monumentele istorice din Romania             Romana English

emilia / 10-Feb-2010

Biserica din Ciovarnasani, cu hramul "Inaltarea Domnului" si "Intrarea in Biserica", are urmatoarea pisanie pictata cu caractere latine deasupra usii de intrare: "Aceasta sfanta biserica cu hramul Intrarea in biserica, ziditu-s-a la anul 1837 pe vechile ziduri ale unei alte biserici zidita la anul 1634 de Lupu Buliga Mehedinteanu, fost capitan in armata lui Matei Basarab, fratele Mariei Dranoaia din Ciovarnasani, ridicata fiind de sctitorii Samboteni: medelnicerul Iancu Samboteanu, Uta Samboteanka, fiica paharnicului Constantin Almajanu, Polixenia fiica lui Iancu Samboteanu, paharnicul Constantin cu Sultana Almajanu, fiica vornicului K.Kaliarh si Ioan cu Nasta Draghici mazili. S-a reparat radical in anul mantuirii 1935, adaugandu-i-se hramul Inaltarea Domnului serbat insa de multa vreme de parohieni, in zilele I.P.S.D.D. Vartolomeiu episcop al Ramnicului Noului Severin, acoperindu-se cu tabla donata de Dl. Richard Franasovici ministru si ing. N. Missir, prefect Iulian Predescu dand ajutoare, prtoierei fiind Const. Popescu, Traian si P. Cernaianu, preot paroh Grigore Calianu, contribuind obstea Ciovarnasani, ostenindu-se cu osebire V. Stoian, M. Frangulea, I. Tiu primar si epitropii Ion G. Cojocaru, Gr. I. Istrate si Ioan I. Genescu". Evident aceasta pisanie a fost scrisa in 1935. Ea o copia pe cea disparuta din 1837, care la randul sau transcrisese datele din pisania bisericii din secolul al XVII-lea. O alta restaurare a avut loc in 1960, realizata din initiativa locuitorilor si a Mitropoliei Olteniei. Planul este dreptunghiular, cu absida decrosata poligonala, cu cinci laturi. Deasupra naosului se ridica o calota pe pandativi. Spatiul vestic al pronaosului prezinta o configuratiei neobisnuita: un coridor flancat spre sud de o mica incapere-depozit, iar spre nord de o alta incapere cu scara de acces la turnul-clopotnita, turn care nu mai exista de mult. La restaurarea din 1935 el a fost inlocuit cu o clopotnita hibrida din lemn si tabla. Pictura interioara, din 1847, prezinta un tablou votiv dezvoltat, cuprinzand persoanele mentionate in pisania transcrisa in 1935, imbracate in haine de epoca.  

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)

emilia / 10-Feb-2010

Incinta manastirii Gura Motrului, ridicata in 1653, este dreptunghiulara, cu ziduri foarte inalte, intarite cu contraforturi, avand spre mijlocul laturii de vest puternicul turn-clopotnita ce a servit pentru aparare in vremea miscarii revolutionare a lui Tudor Vladimirescu.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)

L.S. / 10-Feb-2010

Biserica „KRETZULESCU” - ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Hramuri: Adormirea Maicii Domnului,  Sfinţii Arhangheli

Este zidită la 1722, în locul unei biserici mai vechi de lemn din secolul al XVII-lea, de către Iordache Kretzulescu, mare vornic şi soţia sa Safta Brâncoveanu, fiica Domnitorului. Biserica a fost  înconjurată de case şi prăvălii ce formau Hanul Kretzulescu, clădiri  dărâmate în 1939, pentru a lărgi spaţiul în jurul Palatului Regal, învecinat. Cutremurul din 1838 i-a stricat bolţile şi un turn. Restaurarea  s-a făcut în  1859, în stil neoclasic, cu o turlă din lemn acoperită cu tablă, pridvorul închis, iar pictura a fost refăcută de Gh. Tattarescu. În pridvor, pictura a rămas atunci, cea originală de factură brâncovenească.

A fost restaurată în 1935, de către Comisia Monumentelor Istorice prin arhitecţii Ştefan Balş şi Em. Miclescu, când s-a adus la forma iniţială, păstrată până astăzi. Aspectul neoclasic şi tencuiala exterioară a fost îndepărtată,  punându-se în valoare plastica monumentului. Pictura în ulei -refăcută de Gh. Tattarescu la 1859- a fost îndepărtată cu excepţia portretelor ctitorilor, scoţându-se la iveală fresca în spirit bizantin din anul 1722.

În perioada comunismului ateu, pe la 1960, în timpul sistematizării ansamblului din spatele Palatului, se preconiza şi dărâmarea bisericii Kretzulescu. A fost salvată însă, datorită strădaniilor unor arhitecţi care au pledat pentru menţinerea acestui monument. După cutremurul din 1977 şi apoi după evenimentele din decembrie 1989 desfăşurate  în jurul monumentului, s-a efectuat o nouă restaurare la exterior şi interior. Începute din 1996 şi continuate prin recondiţionarea picturii interioare, până în 2003, lucrările s-au putut realiza prin grija preotului paroh Vasile Răduică.

Biserica are un plan bine proporţionat, triconc (26,37 x 10,60 m), cu o turlă pe naos şi un turn-clopotniţă peste pronaos, la care se ajunge pe scara din turnuleţul adosat faţadei nordice. Are un pridvor larg, cu cinci arcade în plin cintru pe faţada de vest şi câte două arcade laterale, sprijinite pe stâlpi din piatră, rezemaţi pe parapet înalt şi un soclu profilat. Pronaosul supralărgit este acoperit cu o calotă sferică şi este despărţit de naos prin trei arcade pe stâlpi din piatră. Turlele, de dimensiuni asemănătoare, au câte 8 ferestre înguste, înconjurate de arcade în retragere, unele fiind zimţate. Ele sunt încoronate de acoperişul cu streaşina largă, protejat cu olane, ca şi învelitoarea întregului edificiu.  Decoraţia exterioară este din cărămidă aparentă. Un brâu lat, din piatră sculptat cu înflorituri, specific artei brâncoveneşti, desparte faţadele în două registre de înălţimi apropiate. Registrul inferior este tratat cu panouri dreptunghiulare, încadrate de ciubuce duble, unele încadrând ferestrele cu ancadramente din piatră; registrul superior are panouri înguste, mărginite de ciubuce simple, terminate cu arce frânte, împletite. 

Arh. L.Stoica

Extras din Lucia Stoica si Neculai Ionescu-Ghinea_”Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” – Vol.1, 2005, Ed. Universalia 

emilia / 09-Feb-2010

Turnul -clopotnita de la intrarea manastirii Strehaia a fost construit in acelasi an 1645, cu restul ansamblului de Matei Basarab. In descrierea sa din 1653 Paul de Alep remarca:  "Deasupra portii manastirii se afla clopotnita, foarte inalta, cladita maret, avantat. Portile sunt de fier si sunt noi". Turnul avea un evident rol strategic fiind prevazut cu deschideri defensive pe toate laturile. Este decorat cu registre de arcaturi si firide si cu muluri ce par mai fine decat cele ale bisericii.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)

emilia / 09-Feb-2010

In 1645 Matei Basarab a transformat casele boierilor Craiovesti construite in Strehaia pe la inceputul secolului al XVI-lea, intr-un palat domnesc. Prima atestare documentara apare in 1653 la Paul de Alep, care descrie admirativ "palatul personal" al lui Matei Basarab, ce urma sa apartina unei manastiri, caci fortificatiile sale nu erau acceptate de turci pentru un ansamblu civil. Plasat in mijlocul incintei inconjurate de zidul de "cetate" si foarte aproape de biserica construita in 1645, care din pricina vecinatatii lui are altarul orientat spre sud-est, palatul impresioneaza si astazi prin dimensiuni (27,4 m x 11, 6 m). Ceea ce se pastreaza este pivnita mult adancita si spatiul de acces la ea. Pivnita are un plan dreptunghiular regulat, cu interiorul impartit in doua nave lungi, prin intermediul a cinci stalpi uniti prin arcade semicirculare. Pe latura de nord-vest este un corp divizat printr-un zid median in doua zone, prima pentru accesul la pivnita, partea din stanga adapostind scara ce ducea la parterul inalt.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)