Din palatul de la Dobreni, locuinta civila pretentioasa ridicata in secolul al XVII-lea de Radu Serban, au ramas astazi doar ruinele unor ziduri ce contureaza un dreptunghi cu laturile de cca 24 m x 21 m. Subsolul construit din caramida (29 x 15-15,5 x 4 cm, cu rosturi de mortar de var de 3,5 cm ), este impartit in trei pivnite adanci de cca 6,5 m, paralele (pivnitele mici sunt grupate pe una din laturile lungi ale celei mari ), separate prin ziduri groase de cca 0,80 m si prevazute cu bolti semicilindrice, unele cu dublouri. Garliciul intrarii era situat in coltul de sud-est, iar pe latura de vest se desfasurau cateva incaperi mici, cu intrarea direct din exterior. Deasupra pivnitei mari se mai pastreaza in zidul de caramida ridicat de la nivelul de calcare cu cel putin 2,3-2,5 m, o parte dintr-o indrazneata bolta cu un dublou unic, din nefericire rupt la cheie si partial prabusit.
(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)
» Ruinele caselor lui Radu şi Constantin Şerban - La cca. 300m de DJ 401, sat DOBRENI; comuna VĂRĂŞTI, Giurgiu
Biserica de lemn "Intrarea in Biserica" are crestat deasupra usii de intrare in pronaos anul 1684 si numele celor care au ridicat-o : "Patru mester i Dragoi mester i Lupul leat 7192". Planul este dreptunghiular, cu absida decrosata, cu cinci laturi. Biserica este lipsita de obisnuitul turn-clopotnita si este boltita in semicilindru longitudinal, racordat la peretii absidei prin panouri curbate. Pe latura vestica se deschide un pridvor de o mare frumusete. Stalpii au fiecare alta forma si ornamentatie, cosoroaba este festonata pe latura inferioara, iar arcadele sunt decorate cu rozete. Un brau in torsada inconjoara intreg monumentul. Ancadramentul intrarii, decorat si el cu rozete, are forma unei arcade. Deschiderea in acolada se sprijina pe doua benzi verticale de cioplituri geometrizate, iar pe batantul usii sunt aplicatii alcatuind un motiv de patrate plasate in unghi.
(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)
» Biserica de lemn "Intrarea în Biserică" - În cimitir, sat SLĂVUŢA; comuna CRUŞEŢ, Gorj
Biserica de lemn "Sf. Voievozi" a fost ridicata in 1818 pe locul unei vechi biserici de caramida. Numeroase documente atesta ca in Stolojani a existat inca de la inceputul secolului al XVII-lea un schit, metoh al Tismanei. Sapaturile arheologice au dat la iveala in naos, la 1,5 m sub pardoseala, fragmente din stalpii care sustineau arcadele ce separau naosul de pronaosul fostei biserici, mult mai mare decat actuala biserica de lemn.
(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)
» Biserica de lemn "Sf. Voievozi", "Adormirea Maicii Domnului" - sat STOLOJANI; comuna BĂLEŞTI, Gorj
autor Ion Georgescu
» Mormântul lui Aurel Vlaicu - Calea Şerban Vodă 249 sector 4 Cimitirul Bellu Militar, fig. 1, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
Biserica poarta urmatoarea pisanie in piatra: "In numele Tatalui si al Fiului si Sfantului Duh si intru ajutorul si luminatului si puternicului hramul sfintei manastiri Proorocul Ioan Predtece, va dna Io Matei Voevoda truditu-s-au si s-au ostenit de au ridicat din temelie ei robul lu Dumnezeu jupan Lupul Buliga Vel Capitan i jupanita ego Stanca i sin ego Coruia i Stoica i Calina i Armanca, valeat 7154 (1645-1646)". Ridicarea "din temelie" se refera de fapt doar la pronaos si eventual la refacerea turlei de pe naos a bisericii schitului Topolnita, o veche ctitorie a boierilor Craiovesti, mostenita de Matei Basarab si donata de acesta, in 12 februarie 1646, capitanului Lupu Buliga. Planul este triconc, cu nise laterale semicirculare. Tampla tarzie este din zidarie, iar intre naosul si pronaosul destul de amplu, boltiti cu calota, se afla un zid foarte gros, strapuns de o usa flancata de doua nise mici. Spatiul central al naosului este incununat de o turla zvelta, cu opt laturi. La exterior monumentul este de o extrema simplitate, fatadele fiind lipsite de orice profil, cu exceptia soclului simplu retras si a cornisei alcatuite din trei siruri de zimti marunti. Ferestrele foarte inguste au ancadramente simple. Partea cea mai decorata este turla cu arhivolte din zimti marunti si timpanul realizat din stuc colorat ce prezinta vase cu flori si silueta unei biserici. Pictura interioara dateaza din 1673, fiind realizata de doi zugravi "Dima vlah" si "Gheorghe grec" semnati pe pisania pictata din pronaos, care mentioneaza si numele donatorului picturii "dumnealui jupan Curuia vel paharnic", fiul lui Lupu Buliga, reprezentat cu intreaga familie in amplul Tablou votiv din pronaos. Dintre icoanele vechi, cea imparateasca de hram a bisericii anterioare, "Arhanghelul Mihail", se pastreaza astazi in Muzeul de Arta al Romaniei din Bucuresti. Actualele icoane imparatesti sunt din vremea lui Constantin Brancoveanu, dupa cum mentioneaza inscriptia de deasupra lor, iar deasupra usilor imparatesti este inscriptionat anul 1762. Zugravii iconostasului actual sunt Mihail si Dimitrie. In pronaos se pastreaza si trei pietre de mormant, una apartinandu-i lui Lupu Buliga si celelalte ale sotiei sale, jupanita Stanca si a fiicei lor Stoichita.
(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)
» Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" - la capătul satului, sat SCHITU TOPOLNIŢEI; comuna IZVORU BÂRZII, Mehedinti
Manastirea Topolnita a fost ridicata in 1600-1611 de boierii Craiovesti, pe locul uneia din ctitoriile monahului Nicodim. Inaintea domniei lui Matei Basarab, descendent al Craiovestilor, diferite documente certifica existenta manastirii, unele mentionand chiar starea precara in care se gasea aceasta, cand trei calugari sarbi stabiliti aici incep sa o repare. In 1963 Radu Creteanu mentiona in "Documentele schitului Topolnita"(pag.449-450), actul de danie din 12 februarie 1646, semnat de Matei Basarab, prin care, pentru merite deosebite, capitanul de dorobanti Lupu Buliga primeste de la Domn "o sfanta manastire ce sa zice Topolnita unde hramul sfantului arhanghel Mihail ... pentru ca mi-a fost aceasta ... de mostenire si facuta de stramosii Domniei Mele mai dinainte vreme ... a ramas saraca numai piatra si fiind aproape de casa boierului Domniei mele Buliga capitanul i-am dat-o lui de tot si cu toate mosiile ... si sa se numeasca si ctitor nou ..." O data cu schimbarea proprietarului se schimba si hramul bisericii, acesta devenind "Sf. Ioan Botezatorul", iar Lupu Buliga trece drept ctitor de iznoava al noului asezamant. Cladirea veche a bisericii fost refacuta pastrandu-se altarul si naosul unde domina piatra de rau, solidizata in zid cu ajutorul caramizii, in timp ce la pronaos a fost utilizata mult mai mult piatra de cariera. In 1673 Coruia, fiul lui Lupu Buliga, picteaza biserica, iar in 1695, martie 15, Harsova, fiica lui Coruia, inchina manastirea familiei egumenului Nicolae de la Tismana pentru "pomana mosilor, parintilor si fratilor nostri ". In 1866 biserica este reparata de mitropolitul Ilarion si se construiesc chilii noi in incinta. comisiunea Monumentelor Istorice repara biserica in 1912, iar in 1926-1927 se refac pardoselile de piatra si se spala pictura. Dupa cutremurul din 1977 s-au intreprins o serie de reparatii si s-a restaurat pictura.
(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)
» Mănăstirea "Schitul Topolniţa" - la capătul satului, sat SCHITU TOPOLNIŢEI; comuna IZVORU BÂRZII, Mehedinti
Biserica "Sf. Treime", singura ramasa intreaga din ansamblul fostei manastiri Cerneti, a fost ridicata in 1662 de domnitorul Grigore Ghica si reparata si repictata, conform pisaniei, in 1827, de Grigore Dimitrie Ghica. Planul este triconc, cu altarul separat de naos printr-un iconostas de zid. Intre naos si pronaos se afla trei arcade foarte inalte sprijinite pe stalpi octogonali. la vest, pridvorul inchis, boltit cu o calota turtita, sprijinita pe patru trompe de colt (sistem de traditie otomana), are deasupra un masiv turn-clopotnita, cu acces in coltul de sud-vest, marcat in exterior printr-un rezalit plat. Turnul are trei niveluri, doua cu ferestre de tragere destinate apararii. Turla naosului este scunda si cu un diametru mare, fara obisnuita baza patrata. Un brau lat si gros imparte fatada in doua registre inegale. Cornisa din trei siruri de zimti marunti, este astazi ascunsa de tencuiala.
(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)
» Biserica "Sf. Treime" - În centrul satului, sat CERNEŢI; comuna ŞIMIAN, Mehedinti
Prima mentiune documentara a manastirii Cerneti, ctitoria domnitorului Grigore Ghica, se afla intr-un act de vanzare de mosie din 1662. In mai 1663, acelasi domnitor dadea un hrisov de inchinare a manastirii sale catre Tismana. Biserica "Sf. Treime" a fost inceputa de Gheorghe Ghica, tatal lui Grigore Ghica, prezenta celor doi domnitori in tabloul votiv fiind un argument in acest sens. In 1827 alt voievod din familia Ghica, Grigore Dimitrie Ghica, o repara si o repictraza, conform pisaniei pictate in pronaos: "aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica unde se cinsteste si sa praznuieste hramul nedespartitei Sfintei Troite s-au inceput din temelie de vesnic intru pomenire Domnul nostru IioanGrigorie Ghica voievod la leat 7271, iar acum in zilele prea inaltatului nostru Domn Iioan Grigorie Dimitrie Ghica Voevod de iznov s-au infrumusetat si s-au zugravit cu cheltuiala bisericei, episcop fiind iubitorul de Hristos parintele nostru Neofit si egumen sfintei manastiri Tismenii chir Neofit, la anul 1827. Avgust". Din vechiul ansamblu al manastirii, singura ramasa intreaga este biserica. Zidul de incinta, aproape total ruinat, atrage atentia prin prezenta unor cruci de mormant de dimensiuni foarte mari, cioplite in piatra, cu forme neobisnuite.
(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)
» Fosta mănăstire Cerneţi - În centrul satului, sat CERNEŢI; comuna ŞIMIAN, Mehedinti
Manastirea Caldarusani, ctitoria domnitorului Matei Basarab, a fost atestata documentar inca din 1637, desi in pisania bisericii "Sf. Dimitrie" este trecut anul 1638: " Si s-au inceput a se zidi din luna lui iulie 10 si s-au savarsit in luna lui octombrie 20, iar din zidirea lumei leat 7147, iar de la Hristos 1638". Aceasta dovedeste ca mai intai a fost amenajat asezamantul si apoi a inceput construirea bisericii. Este posibil ca in 28 aprilie 1637, data primului act emis aici, sa se fi pus piatra de temelie a bisericii, o constructie complexa, de mare amploare. Paul de Alep este primul vizitator care ne da o descriere a ansamblului: "...o manastire mareata... Este vestita in aceasta tara, fiind una dintre cele mai mari... Cladirea este intinsa si cu totul noua din temelie, cu o biserica de o nespusa frumusete, cu chilii si incaperi de o maretie domneasca". In jurul anului 1775 manastirea intra sub administrarea Mitropoliei Ungrovlahiei, Arhimandritul Filaret ingrijindu-se de restaurarea ei, reparand biserica, refacand turlele, pictura interioara si chiliile, inaltand clopotnita si zidind un nou arhondaric. In 1817 biserica este pictata din nou, de zugravii scolii organizate aici si este decorata in interior cu pilastri in stil neoclasic, cu capiteluri pseudocorintice si antablament puternic profilat. In anii 1908-1915, fostul Mitropolit Ghenadie Petrescu restaureaza intreaga manastire. Chiliile de pe laturile de sud si nord, ce apareau intr-un tablou de Nicolae Grigorescu cu un nivel de zid si unul de lemn, primesc un cat nou de zidarie, precedat de o galerie deschisa, cu arcade de zid semicirculare. Cu aceeasi ocazie se construieste trapeza cu paraclis in axul est-vest al incintei, iar pe latura de vest se reface turnul-clopotnita. Ansamblul a avut de suferit in urma cutremurului din 1940, o noua restaurare avand loc in 1949-1964, sub conducerea arhitectului Stefan Bals. Cu aceasta ocazie a fost refacut ancadramentul pridvorului dupa modelul celui originar si ancadramentele ferestrelor, iar acoperisul a primit o noua forma, optandu-se pentru o solutie in "felii", care la partea inferioara urmeaza traseul arhivoltelor ferestrelor. Fatadele exterioare sunt impartite in doua registre printr-un brau alcatuit dintr-un tor proeminent plasat intre doua randuri de zimti mari. Fiecare registru are cate un sir de panouri rectangulare, separate prin toruri. Soclul si cornisa au fost in intregime refacute. Biserica, cu o lungime totala de 25,5 m si o latime de 5,61 m, are o absida cu sapte laturi de 6,75 m si trei turle poligonale, cu baza patrata. Spatiul naosului este reprezentat de un dreptunghi mult alungit, la care se racordeaza cele doua abside laterale cu un traseu semicrcular prelungit. Altarul este acoperit cu o semicalota alungita spre vest, iar naosul prezinta doi stalpi masivi centrali si o bolta semicilindrica longitudinala. Singurul ancadrament originar este cel de la intrarea in pronaos. Pisania acopera o suprafata mare, imbracand efectiv mai bine de o treime din inaltimea golului usii. Partea originara a fost completata cu informatii privind restaurarea din 1915. Pictura actuala este in cea mai mare parte cea a lui Belizarie, datand de la restaurarea incheiata in 1915, fiind la randul ei restaurata de pictorul Ion Musceleanu in 1960. Belizarie a pastrat tabloul votiv al ctitorilor, din pronaos, pictat in 1817, reprezentandu-i pe Matei Basarab si Doamna Elina.
(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)
» Biserica "Sf. Dimitrie" - Şos. Mănăstirea Căldăruşani 119, sat LIPIA; comuna GRUIU, Ilfov
Privind vederea bisericilei si scoalei ce se vede in fund,nu pot sa las sa-mi amintesc de timpurile cele mai frumoase care am petrecut in locul ila,ca elev(nu prea bun)si ajutand in biserica.Am petrecut vreo 6 ani pretioase din viata mea in curtea aia jucand si facand nebunii cu ceilalti copii.Si ocaziele in care ma pedepseau profesorii din cauza ca ma purtam rau,in momenturile astea m-ia duc aminte cu drag.Sper ca in curand sa pot vizita locurile alea,sa ma asez la o banca ca un elev,sa intru la biblioteca ca atunci,la cantina care era jos si ne dadeau de mancare.M-ia duc aminte de la internatul care era in spatele scolii.Astept cu nerabdare momentul in care am sa intru prin poartea aia. Garabet Kerestegian Buenos Aires Rep.Argentina
» Biserica Armenească - Bd. Carol I 43 sector 2, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti