Monumentele istorice din Romania             Romana English

delia_m / 11-Apr-2009

Statuile fatadei - reprezinta pe legiuitorii antici Licurg, Solon, Cicero, Papinian si Iustinian - si au fost realizate de sculptorii I. Jalea si I. Georgescu

L.S. / 11-Apr-2009

BISERICA „BATIŞTE”  „MĂNCIULESCU”

Adresa: Str. Batişte nr. 19-21 / Str. G.ral David Praporgescu nr.2

Hram: Sfânta Ana  şi Cuvioasa Paraschiva

 

Lăcaşul de astăzi a fost construit de Manciul Vătaful, de Ilinca soţia sa şi de alţi târgoveţi, în 1764 (data pisaniei).  Pisania aceasta nu aminteşte de prima biserică. Ea ar fi putut să existe pe alt amplasament alăturat celui de astăzi. O biserică exista în secolul al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, fapt amintit de documentele vremii în actele familiei Mănciulescu, urmaş târziu al lui Manciu Vătaful, unde se pomeneşte de biserica din mahalaua Batişte încă din 1730 şi de un popă Ioani "ot Batişte" (din teza de licenţă a d-rei Constaţa Mănciulescu: "O pagină din istoria Bucureştilor de altădată" 1929).

Biserica a fost reparată în 1812, apoi după incendiul ce a cuprins oraşul la 1847, în 1883, 1899, 1906, păstrând mereu forma lăcaşului din 1764. Modificări au fost aduse la refacerea faţadelor din 1860 şi 1883, când acestea au primit o înfăţişare neoclasică, i-au fost refăcute turlele şi a fost închis pridvorul cu zidărie.

În 1938 cu ocazia lucrărilor de restaurare s-au regăsit importante elemente arhitectonice originale, care fuseseră acoperite cu tencuieli şi adaosuri de zidărie. Cu această ocazie, amândouă turlele căzute, care erau din lemn, au fost rezidite, octogonale, pe baze pătrate originale, iar pridvorului i-au fost reconstituite arcadele.

 

În curtea bisericii se află un dud, arbore ocrotit, trecut de 100 de ani, fiind adus de la Căldăruşani şi plantat aici de către un călugăr, în anul 1853.

Numele bisericii Batişte are mai multe explicaţii. N. Iorga ne spune, dar fără dovezi, că ar putea fi o ctitorie a lui Baptiste Vevelli, important sfetnic al lui Radu Mihnea-Vodă. Altă părere, mai uşor de crezut, este că numele este legat de faptul că pe aceste locuri în trecut, exista un vad al pârâului Bucureştioara, unde se adăpau vitele, vad care se numea "bătelişte" sau "batişte".

 

Asemănându-se cu alte biserici de secol XVIII – Olari, Sf. Elefterie Vechi, Sf. Ştefan Călăraşi etc- este construită pe un plan treflat (24 x 8-11 m), cu pronaosul uşor supralărgit. Cele trei abside au la exterior o formă poligonală. Deasupra naosului este ridicată turla, pe arce şi pandantivi, terminată cu o cupolă semisferică. Între naos şi pronaos au existat stâlpi şi arcade despărţitoare care au fost suprimate, rămânând numai un arc dublou. Peste pronaosul acoperit cu o calotă sferică, se ridică turnul-clopotniţă, de dimensiuni similare cu cel de pe naos. La clopotniţă se ajunge pe o scara spirală, închisă într-un turnuleţ adosat faţadei de nord a pronaosului. Un pridvor deschis, frumos proporţionat, este constituit din trei arcade frontale în formă de acoladă, rezemate pe stâlpi masivi de zidărie aşezaţi pe postamentul ce continuă soclul clădirii.  Faţadele sunt împărţite de un brâu cu ornamente florale. Registrul inferior repetă arcaturile trilobate de la pridvor. Registrul superior, mai îngust, prezită o friză de medalioane cu icoane de sfinţi şi firide cu profile în retragere, de formă pătrată, pictate.

Pictura interioară originală a unui pictor necunoscut a fost acoperită cu alta în ulei la 1883, apoi mereu refăcută, a fost restaurată între 1966 şi 1999 de pictorii Viorel Grimalschi şi apoi de Gabriela Bilţiu.

 

L.S.

mpvandor / 07-Apr-2009

La poza 1 e biserica din fata. Tot Sf. Gheorge nu Nicolae.

L.S. / 06-Apr-2009

BISERICA „ARMENEASCĂ”,  Bd. Carol I  nr. 43, Bucureşti, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

 

Primele lăcaşuri de rugăciune ale armenilor din Bucureşti, au fost ridicate pe la 1581-1629 şi apoi  la 1743-şi 1781, cu sprijinul material al urmaşilor primului ctitor Harutin amira Hovviant.

În anul 1911, s-a pus temelia bisericii actuale. Planurile au fost semnate de arhitectul Dimitrie Maimarolu şi de arhitectul de origine armeană Grigore C. Cerchez, având ca model catedrala de la Vagharšapat - Ečmiadzin din Armenia.  Construcţia a fost terminată la 6 septembrie 1915.

Complexul religios şi social-cultural al comunităţii armene este compus dintr-o impunătoare biserică, reşedinţa episcopală, biblioteca armeană şi muzeul eparhial, o casă de cultură, o grădiniţă şi sediul Uniunii Armenilor din România.

Biserica (30x15 m) are un plan bazilical trinavat, combinat cu o cruce greacă înscrisă; este acoperit cu o boltă în leagăn, cu arce dublouri. O turlă mare, cu 12 laturi, se înălţă peste naos, prin intermediul arcelor ce se descarcă pe 4 piloni din zid. Două turnuri mici terminate cu un foişor deschis şi lanternou, sunt ridicate peste scările şi încăperile ce flanchează vestibulul de intrare. Turnul clopotniţă cu 2 niveluri de arcade este situat în axul bisericii, peste pridvorul deschis, pe plan patrat. În interior, pictorul Bassano a realizat tablouri independente, de dimensiuni mari, pe pereţii laterali ai navei, ca şi pe semicalota sferică ce acoperă altarul deschis, fără tâmplă. În 1971, pictorul Eugen Profeta a restaurat pictura murală.

 

L.S.

Extras din: Lucia. Stoica şi N. Ionescu-Ghinea: „Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti”, vol.1, Edit. Universalia, 2005, pag. 98-102

yony_ro / 06-Apr-2009

Palatul Bratianu.

Un interesant articol despre aceasta cladire, aici:

www.jurnalul.ro/stire-jurnalul-casei-mele/palatul-bratianu-8366.html