Rezultate: 1989       Pagini: 199

   132 133 134 135 136137 138 139 140 141 142   
emilia / 04-Jun-2009

Manastirea Robaia, cu obste de maici, este atestata documentar din secolul al XIV-lea.
Construita la inceput din lemn, de banul Armega, manastirea a fost refacuta din piatra, de Sava Sovarul sau Sufarul, intre anii 1642-1644.
Biserica a fost restaurata intre anii 1843-1862 si repictata in 1848.
S-au mai facut renovari in anii 1971, 1974 si 1983.
Intre anii 1764-1766 a trait aici egumenul Sofronie de la Cioara, sufletul miscarii de eliberare sociala si religioasa a romanilor din Ardeal.
Tot aici si-a trait ultimii ani de viata renumitul pictor Parvu Mutu.
Biserica cu hramul "Sfantul Mare Mucenic Gheorghe", este in plan treflat cu Altar, naos si pronaos.
Ulterior cu prilejul uneia din restaurari, i s-a adaugat si pridvorul la inceput deschis, mai tarziu (1843) inchis, pe stalpi de lemn cu ferestre.
Pronaosul este delimitat de naos prin doi stalpi de zid de o parte si alta, lasand intre ei o deschidere cat o usa.
Are o turla pe naos, mica, infundata, acoperita cu sindrila, ca si biserica.
Pictura in fresca a fost refacuta in 1848 si 1914, apoi in 1951 de pictorul Teodor Petrescu si in 1993 de Savu Ion din Arges.
Clopotnita actuala este construita in 1857 din bolovani de piatra si din caramida.
Este acoperita cu sindrila, ca si vechea cladire a chiliilor legata de clopotnita, cladire construita in 1812 de episcopul Iosif al Argesului.
Cladirea mai noua a staretiei a fost ridicata in anii 1935-1937 de episcopului Nichita Duma al Argesului, iar prin stradania maicii starete Petronia Dobrescu, s-a construit o frumoasa cladire a chiliilor, etajata, cu cerdacuri.
Manastirea are ateliere de cusut vesminte preotesti si broderii.
( dupa "Mitropolia Munteniei si Dobrogei" de Vasile Dumitrache Floresti si "Drumuri spre manastiri" de Mihai Vlasie )


» Schitul Robaia - sat ROBAIA; comuna MUŞĂTEŞTI, Arges
emilia / 04-Jun-2009

Biserica din lemn a schitului Dragoslavele a fost construita in stil maramuresan, la sfarsitul secolului XVII, de credinciosii din Borsa - Maramures.
A fost adusa de la Predeal in 1949 prin grija Patriarhului Justinian.   
Este asezata pe un soclu inalt din bolovani de piatra.
Are peretii din barne (grinzi) de lemn in exterior.
Interiorul este compartimentat in Altar, naos si pronaos, cu catapeteasma si stranele frumos sculptate.
Intrarea in biserica se face printr-o usa masiva din lemn.
Acoperisul de sindrila are in partea sudica o streasina foarte larga, ce adaposteste un cerdac construit pe toata lungimea ei.
Turla foarte inalta, tuguiata in stil maramuresan, serveste si de clopotnita.
Are hramul "Sfantul Mare Mucenic Gheorghe".
Slujbele se oficiaza aici duminicile si sarbatorile.
 ( dupa "Mitropolia Munteniei si Dobrogei" de Vasile Dumitrache Floresti )


» Biserica de lemn "Sf. Gheorghe" a schitului Dragoslavele - 731 B, lângă reşedinţa patriarhală, strămutată de la Borşa, jud. Maramureş, sat DRAGOSLAVELE; comuna DRAGOSLAVELE, Arges
emilia / 04-Jun-2009

Manastirea Valeni, cu obste de maici, este situata la circa 20 km N-V de Curtea de Arges si la trei km de satul Valeni.
Prima biserica a acestui asezamant a fost construita din lemn, in 1692 de monahul Zosim Gradisteanu Zaharia de la manastirea Stanisoara.
A fost jefuita si stricata in timpul razboiului ruso-turc din 1788-1793.
Cea de-a doua biserica, zidita pe locul celei dintai in 1884, s-a daramat dupa cutremurul din 1940.
Cea de-a treia biserica a fost ridicata intre 1948-1955, prin grija episcopului Iosif Gafton al Ramnicului.
In incinta manastirii mai este o biserica mica (bolnita), zidita in 1887 de schimonahul Iosif. Are hramul "Invierea lui Lazar".
Biserica mare, cu hramul "Sfanta Treime" este construita din zid, in forma de cruce. Are un pridvor inchis, sustinut de opt coloane ornamentate si cu plafonul pictat.
Pe naos este o turla mare acoperita cu tabla, ca si biserica.
Pictura s-a executat de Andrei Raileanu.
De jur-imprejurul bisericii sunt cladirile pentru chilii, staretie, trapeza, bucatarie, magazii.
Manastirea are o curte mare inconjurata de padure.
In biserica se afla icoana Maicii Domnului facatoare de minuni.
( dupa "Mitropolia Munteniei si Dobrogei" de Vasile Dumitrache Floresti )


» Mănăstirea Văleni - Str. Schitului 49, sat VĂLENI; comuna SĂLĂTRUCU, Arges
emilia / 04-Jun-2009

Manastirea Valea Manastirii a fost construita intre 1512- 1544, la poale de deal, in mijlocul unei paduri, de egumenul manastirii Curtea de Arges, Radu Paisie, care ajunge domn al Tarii Romanesti intre 1535-1545.
In 1636 turcii provoaca mari stricaciuni bisericii distrugand portile mari de la intrare, usile si acoperisul.
A fost renovata in 1788 de Magdalena Baldovin, s-au construit chilii si s-a restaurat pictura din 1544.
Dupa 1864 devine biserica de mir, pana in 1997 cand manastirea este reinfiintata cu destinatie pentru calugari, dar lipsind terenul pentru chilii, inca nu a fost populata cu vietuitori.
S-a realizat doar o alee din beton din drumul comunal pana in incinta manastirii si au fost facute unele reparatii.
Biserica cu hramul "Coborarea Sfantului Duh", este o constructie din zid gros de caramida pe fundatie de caramida.
Are un pridvor semi-deschis, inalt de peste trei metri, sustinut in fata de patru coloane.
Pe naos este o turla deschisa cilindrica in interior si octogonala la exterior, luminata de opt ferestre si cu acoperisul piramidal.
Fatadele exterioare din caramida aparenta au trei randuri de caramizi profilate in dinti de fierastrau.
Clopotnita aflata la 35 m vest de biserica, este din zid, cu gang de intrare la parter. Are turla din lemn, patrata, luminata de patru ferestre inalte.Acoperisul din sindrila este in forma de clopot.
In spatele bisericii se afla cimitirul satului Valea Manastirii.
Incinta este marginita in parte de un zid gros din caramida, aflat in ruina.   
 ( dupa "Mitropolia Munteniei si Dobrogei" de Vasile Dumitrache Floresti )


» Mănăstirea Valea - sat VALEA MĂNĂSTIRII; comuna ŢIŢEŞTI, Arges
emilia / 04-Jun-2009

  Manastirea Tutana, cu obste de calugari, este situata la 17 km sud- vest de Curtea de Arges la marginea satului Tutana.
Biserica cu hramul "Sfantul Atanasie Atonitul", a fost fondata inainte de anul 1497, in locul unei sihastrii din secolul XIV , care a fost transformata in manastire inainte de sfarsitul domniei lui Vlaicu Voda (1377).
Biserica a fost refacuta de Mihnea Ioan al V-lea (Turcitul) in anul 1582, continuator al lucrarilor fiind Mihai Viteazul.
Manastirea a fost metoc al manastirilor Radu Voda si Ivir.
In 1864, fiind secularizata, a fost parasita de calugari si a ajuns o ruina.
A fost refacuta in 1987 prin grija episcopului Argesului, P S Calinic.
Biserica este o constructie masiva din caramida, in forma de cruce, cu o turla mare pe naos si alte doua turle deasupra pronaosului.
Pictura in fresca s-a realizat intre 1992-1996 de Savu Ioan din Sapata- Arges.
Deasupra pisaniei este pictata biserica tinuta in maini de doi ingeri.
Fatadele exterioare sunt inconjurate de un brau median incadrat de cate un rand de caramida incrustata in zid, formand zimtii de fierastrau.
Atrage in mod deosebit atantia zidul exterior pe care se vede o schita imprimata in caramida ce reprezinta parca un extraterestru cu casca de protectie cu vizor, costum cu fermoar circular, maini scurte, picioare cu muschi puternici, intre care se afla un aparat de zbor individual. Pe casca si deasupra ei se vad linii, triunghiuri si dreptunghiuri mici, alaturate ca dintii de fierastrau, alcatuind parca o scriere.
In jurul incintei mai sunt inca ruinele vechilor ziduri din caramida, care inconjurau manastirea.
( dupa "Mitropolia Munteniei si Dobrogei" de Vasile Dumitrache Floresti )


» Mănăstirea Tutana - 379, sat TUTANA; comuna BĂICULEŞTI, Arges
emilia / 04-Jun-2009

Manastirea Rancaciov, cu obste de calugari, a fost initial o biserica din lemn, construita in 1489.
Actuala biserica din zid de caramida, dateaza din 1648 si a fost ridicata de capitanul Arsenie Soimul si sergentul major Rancaciovanu, de unde si numele manastirii si al padurii la poalele careia este situata.
In perioada 1848-1852, sub egumenia lui David Monahul, manastirea este refacuta.
Urmeaza o perioada trista de peste un secol, in care este desfiintata si ajunge o ruina.
A fost reinfiintata in 1996, cand s-au facut lucrari de restaurare si s-au construit anexele gospodaresti, staret fiind P C Cleopa Tudoran.        
Biserica cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", este construita in forma de cruce, cu o turla mare pe naos si un pridvor deschis, sustinut in fata de doi stalpi mari de zid. Pe pridvor este o turla de forma patrata in doua etaje cu functie de clopotnita.
Fatadele bisericii sunt tencuite si zugravite in culoare crem.
Pictura in tempera, neobizantina, este veche, stearsa.
La 20 m sud-vest de biserica este construita o mica cladire cu cerdac sustinut de stalpi de lemn si inchis cu un mic grilaj din lemn sculptat cu motive florale. In aceasta cladire se afla staretia si chiliile pentru cei cinci calugari vietuitori.
Incinta cu alei de beton marginite de peluze cu flori, iarba si arbori coniferi, este imprejmuita cu gard de uluca.
( dupa "Mitropolia Munteniei si Dobrogei" de Vasile Dumitrache Floresti si "Drumuri spre manastiri" de Mihai Vlasie )


» Mănăstirea Râncăciov - 55, sat RÂNCĂCIOV; comuna CĂLINEŞTI, Arges
DavidC / 01-Jun-2009

Cladirea gazduieste incepand din anul 1956 Muzeul National "George Enescu".


» Palatul Cantacuzino - Calea Victoriei 141 sector 1, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
L.S. / 01-Jun-2009

Hram: Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria (Vovidenia),  Sf. Elefterie.

 

Pe locul altei biserici din lemn, ctitorită  înainte de 1677 de Doamna Maria, a doua soţie a lui Şerban Vodă Cantacuzino  actuala biserică fost ridicată la 1683 tot de Doamna Maria. Pictura a fost făcută de zugravii Constantin şi Ioan. La 1684, mahalaua se numea “de la biserica Doamnei”. A fost închinată mănăstirii Cotroceni ctitoria soţului său, la 28 oct. 1689. Biserica avea şi chilii împrejur.

A fost reparată în anii 1869, 1906, iar în 1931 Comisia Monumentelor Istorice, o restaurează păstrând nealterate formele iniţiale. După cutremurul din 1977 este din nou reparată cu participarea arh. Constantin Joja, a pictorului Nicolae Sava.  În cursul anilor 1998-2004, după restaurarea în baza proiectului Arh. Niels Auner şi Ing. C.Pavelescu, fresca originală, într-o armonie de roşu, negru şi auriu, făcută de zugravul Constantinos este din nou restaurată sub conducerea Prof. Gh. Mocanu, prin firma „Propatrimoniu”

 

Are un plan caracteristic, în formă de dreptunghi alungit, fără abside laterale, cu  ziduri foarte groase. Pridvorul deschis din faţada de vest prezintă cinci arcade în arc de cerc, rezemate pe coloane de piatră cu secţiune octogonală. Baza şi capitelul - şi ele octogonale - sunt sculptate cu motive decorative de origină orientală. Deasupra pridvorului se ridică turnul-clopotniţă, refăcut.  Pronaosul este despărţit de naos prin trei arcade susţinute pe coloane octogonale, sistem caracteristic bisericilor din secolele XVII-XVIII. 

La intrarea în pronaos se află un portal bogat sculptat cu motive florale, având deasupra pisania din 1683 prevăzută cu acvila cruciată - stema Ţării Româneşti.

Faţadele bisericii au fost tencuite de la început, fiind prezentate în două registre despărţite de un brâu. Un soclu masiv din cărămidă profilată a rămas acum "îngropat", nivelul terenului actual fiind cu peste 1 m deasupra celui iniţial.

 

L.S.

Extras din: Lucia Stoica şi N. Ionescu-Ghinea:”Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” Vol.1, Ed.Universalia, 2005


» Biserica "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" - Doamnei - Str. Doamnei 1 sector 3 , Calea Victoriei 28 sector 3, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
L.S. / 01-Jun-2009

Hramul: Sfântul Ierarh Nicolae de la Mira Lichia, Sf. Trei Ierarhi

 

La început a fost folosită drept paraclis al caselor aparţinând familiei Văcăreştilor aflate la NV de aceasta, pe malul înalt al lacului Băneasa.

Biserica a fost ctitorită de Ecaterina Văcărescu, înainte de 1768 şi terminată la 1792 de Enache Văcărescu şi soţia sa Ecaterina, fiica Voievodului Caragea. Gh. Bibescu-Vodă repară casele şi biserica în 1845. În anul 1864, după împropietărirea ţăranilor, paraclisul curţii domneşti devine biserică parohială. O altă reparaţie se face în 1888, apoi în anul 1933 şi după cutremurul din 1940 când i s-a refăcut turla, după proiectul şi cu sprijinul Ministerului Cultelor, prin Comisiunea Monumentelor Istorice. Din nou este reparată între 1964-1971. Din pictura originară se păstrează doar cea de pe bolţi, restaurată de către pictorul N. I. Colniţiu.

Între anii 1983-1992 s-au făcut lucrări de restaurare, consolidare, pardoseli de marmură şi pictură nouă în frescă de către pictorul Dimitrie Bănică.

 

Biserica este construită pe un plan triconc, de dimensiuni mici (18 x  5,80 -7,50 m), cu abside puţin reliefate, cu un singur turn-clopotniţă octogonal, peste pronaos, cu scară de acces într-un turnuleţ adosat pe latura nordică. Naosul este acoperit cu o cupolă mică, pe arce în "mâner de coş". Pridvorul are trei arcade frontale trilobate. Faţadele prezintă două registre: cel superior decorat cu medalioane pictate, iar cel inferior cu firide simple, cu arcatură trilobată, ce imită arcadele pridvorului. Acoperişul învelit cu olane, are streşini largi.

 

Arh. L.S.

Extras din: Lucia Stoica & Neculai Ionescu Ghinea_”Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” Vol.1, Ed. Universalia 2005.


» Biserica "Sf. Nicolae" - Băneasa - Şos. Bucureşti-Ploieşti 6-8 sector 1, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
L.S. / 01-Jun-2009

Hram: Sf. Ierarh Nicolae

 

O primă biserică, probabil din lemn, a existat pe aceste locuri, încă din secolul XVII-lea sau XVI; cea mai veche biserică este  pomenită la 1664 cu numele de "Sf. Nicolae din mahalaua şelarilor".

Aceasta a fost rectitorită pe la 1699-1700 de către Şerban Cantacuzino marele paharnic, împreună cu negustorii Iorgu Stan staroste şi Apostol Lazăr.

După cutremurul din 1802 a fost refăcută a doua oară până la 1804, în zilele Domnului Constantin Alexandru Ipsilante, când i se adaugă absidele. Pictarea lăcaşului s-a efectuat la 1823 de către reputatul pictor Nicolae Polcovnicul.

Fiind deteriorată grav de Focul cel Mare la 1847, a fost dărâmată în 1860, în acelaşi an începându-se reconstrucţia în forma de astăzi, cu elemente decorative neoclasice şi neogotice. În 1868 prinţul Carol I face o donaţie personală, devenind ctitor al bisericii. Tot atunci este pictată  în interior de Gheorghe Tattarăscu.  A mai fost reparată, în 1903, 1921-1925, 1940 şi în 1971, când pictura a fost restaurată de către pictorul Traian Dâncuş. 

După cutremurul din 1977, biserica este restaurată între 1978-1985, conform proiectelui arh. Gh. Naumescu. Între 1995-1998 s-a consolidat după proiectele ing. Constantin Popescu, împreună cu arh. Clement Moldoveanu, iar pictor restaurator a fost Ioan Grigorescu. Consolidarea  cu centuri şi stâlpi din beton armat  a înglobat-o într-o structură în cadre.

 

Biserica are planul triconc cu turlă poligonală peste naos şi turn-clopotniţă octogonal peste intrare. Turnurile scării spre clopotniţă au în registrul superior ferestre mari, arcuite, subliniate de colonete angajate.

Faţadele sunt împărţite în două registre, printr-un brâu. În registrul inferior ferestrele mari sunt de formă dreptunghiulară, iar cele din registrul superior sunt închise în arc de cerc.

Faţada vestică este decorată cu: pilaştri, puternic reliefaţi, desfăşuraţi pe ambele registre, o rozasă centrală, un mic fronton triunghiular. Are un portal de intrare ridicat pe trepte, având o arcadă sprijinită pe două coloane din marmoră.

 

Arh. L.S.

Extras din: Lucia Stoica & Neculai Ionescu Ghinea_”Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” Vol.1, Ed. Universalia 2005.


» Biserica "Sf. Nicolae" - Şelari - Str. Blănari 16 sector 3, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
   132 133 134 135 136137 138 139 140 141 142