L.S. / 10-Jun-2009

Biserica  BUNA VESTIRE - „CURTEA VECHE”

 

Hramuri: Buna Vestire, Sf. Anton.

 

Curtea domnească din centrul vechi, al cetăţii Bucureştiului, a avut 4 lăcaşuri de închinăciune, din care se mai păstrează azi doar biserica "Buna Vestire", sau biserica "Domnească Mare". Aceasta este cea mai veche biserică din Bucureşti, unde mulţi din domnitorii veacurilor XVI-XVIII  s-au închinat aici sau au fost sfinţiţi ca Domni al Ţării Româneşti.

Datarea bisericii nu este foarte clară. În pisania pusă la 1715 de Ştefan Cantacuzino deasupra uşii de intrare se spune că "din temelia ei iaste zidită de batrânul Mircea vodă” (Mircea Ciobanul, îngropat aici la 1559).

Ştefan Cantacuzino aduce transformări bisericii: lărgeşte şi înlocuieşte portalul de intrare cu cel actual, realizat de meşteri ai epocii brâncoveneşti, zugrăveşte interiorul, schimbă cu totul aspectul faţadelor, acestea fiind îmbrăcate într-o tencuială albă, cu rosturi imitând piatra de talie.

La 1758 Constantin Mavrocordat măreşte mult lăcaşul, adăugându-i două paraclise, alipite pîn lungul laturilor de nord şi de sud. Cele trei biserici aveau fiecare altarul lor şi legătură între ele prin câte un gol în pereţii pronaosului.

 

După incendiul din 23 martie 1847, biserica este distrusâ parţial. Icoana Sf. Anton cel Mare este salvată de la biserica Puscăriei arsă şi ea complet şi este adusă aici. Reparaţiile din 1849 se efectuează după proiectul arhitectului austriac I. Schlatter, aspectul exterior al monumentului luând o înfăţişare neogotică. Se reface turla, se adaugă un mic pridvor, se demolează capelele laterale. Pictura a fost refăcută în ulei, în 1852, de Constantin Lecca. Mobilierul şi iconostasul se refac de sculptorul Babic.

 

În 1914 a fost începută prima restaurare, prin grija arh. Gh. Lupu. Cu acest prilej s-a rezidit turla de peste naos. O nouă restaurare a fost executată între anii 1928-1935 de D.M.I., prin arh. Horia Teodoru, care a redat monumentului întru totul înfătişarea şi strălucirea originară, rămasă până în prezent. A fost desfăcut stratul gros de tencuială de factură neogotică, dându-se la iveală paramentul bisericii din secolul al XVI-lea, alcătuit din fâşii orizontale cu şiruri de cărămidă, alternate cu zone de tencuială despărţite în panouri. Numai ferestrele rămân cele refăcute în veacul al XIX-lea, cu partea superioară în unghi S-a refăcut tamburul turlei Pantocrator, luminată de 12 ferestre înalte şi înguste terminate cu arce semicirculare urmărite de acoperiş.

După cutremurul din 1977, biserica a fost reparată din nou cu contribuţia credincioşilor şi străduinţa preoţilor D. Provian şi I. Cristache. A fost restaurată pictura interioară, de către  pictoriţa Virginia Videa,  s-au restaurat casele parohiale şi clopotniţa.

 

Biserica are un plan triconc (25 x 9-14 m) fără pridvor. Pronaosul şi naosul sunt acoperite cu o boltă semicilindrică exprimată în exterior prin acoperişul curb, învelit cu tablă de aramă şi frontonul ce urmăreşte curbura acestuia.  O turlă este ridicată peste naos.

L.S. / 10-Jun-2009

Biserica  SF. DUMITRU – „POŞTĂ” , -„de JURĂMÂNT”, „a vornicului Badea Bălăceanu”

 

Hram:  Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir

 

Pe aceste locuri a existat o biserică din lemn la începutul sec. XVI. Lăcaşul a fost distrus la 1595 şi refăcut la începutul secolului al XVII-lea. La 1695, lăcaşul a fost refăcut de Aga Constantin Bălăceanu, ca paraclis al caselor sale din apropiere. Construcţia este ridicată “din piatră” între 1741-1746 de Stroe Râmniceanu (Isaia Monah). La 1802 este grav avariată de cutremur.

Din 1819 a început rezidirea în forma de astăzi, de către Constantin Filitti,  Episcop de Buzău, terminată de arhitectul Iosif Welz şi împodobită de Episcopul Chesarie, fiind gata abia la 1843.

Este reparată, după incendiu, în 1852 de către Episcopul Filotei al Buzăului, care îi reface pictura lucrată de Szatmary. În 1912 a fost salvată de la demolare şi renovată de Ioan C. Filliti, cu banii oferiţi de Primarul general al Bucureştiului Dimitrie Dobrescu şi redeschisă în 1930.

Biserica a mai fost renovată în exterior, între 1964-66, consolidată în urma cutremurului din 1977, în 1986 şi  1995. După 2002, prin strădania preotului paroh Victor Popescu-Argeş, se fac noi reparaţii.

 

Construcţia este realizată pe plan triconc (25 x 9,5-14 m). Spaţiul liturgic este acoperit cu o boltă semicilindrică. În dreptul absidelor, se înalţă turla-Pantocrator, îmbrăcată cu tablă, ce imită ornamentaţia de tencuială. Pe faţadele laterale se desfăşoară o decoraţie în stil neoclasic, cu pilaştri dorici, cornişă cu denticuli, friză cu motive mici, florale. Faţada de apus, are 6 coloane ionice angajate, foarte înalte, dublate la colţuri. Picturi în medalioane înfăţişând cei 12 apostoli, împodobesc friza acestei faţade, alături de icoana hramului.

Pictura interioară este executată în stil realist, fără a respecta canoanele bizantine. Tâmpla în stil baroc a fost realizată la Buzău de sculptorul Dumitru Spătaru.

emilia / 10-Jun-2009

Catedrala Episcopala "Sf. Alexandru" a fost la inceput, in 1836 o biserica din lemn. Devenind neincapatoare, epitropia orasului Alexandria ridica actuala biserica din zid intre anii 1869-1898.
Lucrarile au fost conduse de arhitectul Ioan Socoleanu din Bucuresti.
Dupa cutremurul din 1940 se fac reparatii si intre anii 1940-1944 se reataureaza pictura.
Noi reparatii au fost facute in 1974-1975 si s-au realizat cele doua panouri cu Sfintii Apostoli Petru si Pavel de pe fatada vestica a pridvorului, in zona usilor de intrare.
Cutremurul din 1977 a adus noi stricaciuni, fiind necesare alte reparatii si consolidari.
In anul 1984 biserica devine necropola domneasca prin aducerea de la biserica Ghica Tei din Bucuresti, a osemintelor si sarcofagului domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842).
Este Catedrala Episcopala din 1996, primul episcop fiind PS Galaction Stanga.
Biserica este o constructie din caramida, in forma de cruce, compartimentata in Altar, naos, pronaos, un pridvor inchis si un pridvor deschis, sustinut de opt coloane mari, cu capiteluri sculptate.
Deasupra usii din stejar sculptat de la intrare, este pictat Sfantul Ierarh Alexandru.
Delimitarea naosului de pronaos se face prin doi stalpi laterali masivi, situati la doi metri de ziduri, care sustin arcada boltii.
Catapeteasma si crucea din Altar, sunt din lemn de stejar sculptat, lucrate in foita de aur.
Policandrul mare, policandrul mic si sfesnicile imparatesti au fost lucrate din bronz aurit.
Toate ferestrele sunt triplate, cele din interior avand vitralii executate de Rudolf Ziegler.
Pe naos este o turla mare deschisa, poligonala, cu 12 ferestre vitralii. Pe pridvorul inchis se afla alte doua turle mari, infundate.
Fatadele exterioare cu doua brauri, sunt zugravite in galben-argintiu.
Pictura murala si tampla au fost executate in stil bizantin, in ulei, de marele pictor Stefan Luchian.
Dupa cutremurul din 1940, pictura a fost restaurata de pictorii Constantin Artachino si Stefan Panciu.
Intre anii 1984-1986 a fost din nou restaurata si in parte refacuta de profesorul Mociulschi Mihai Bogdan din Bucuresti.
 ( dupa "Mitropolia Munteniei si Dobrogei" de Vasile Dumitrache Floresti )

emilia / 09-Jun-2009

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a schitului Balaciu, a fost construita ca biserica de mir intre 1821-1826 de mosierul Neacsu si Ecaterina Pitesteanu.
Prima renovare a fost facuta in 1868- 1869 de Maria Pitesteanu. In urma unor inundatii, biserica e parasita pana in 1926, cand episcopul Gherontie al Tomisului infiinteaza aici o manastire de calugari.
Dupa decretul din 1959, manastirea este desfiintata in 1961 si biserica data in custodie parohiei Balaciu, ajunge o ruina, fiind renovata abia in 1991.
Este o constructie mare din zid de caramida in forma de cruce, compartimentata in Altar, naos, pronaos si un pridvor inchis, inconjurat de un pridvor mare deschis, sustinut de coloane cu arcade in stil brancovenesc.
Pe naos este o turla mare deschisa, octogonala, cu baza patrata si opt ferestre inalte si inguste.
Pronaosul de forma dreptunghiulara are deasupra o alta turla octogonala, oarba, ceva mai mica decat prima.
Intrarea in pridvor si in pronaos se face prin usi mari in doua canaturi, din lemn de stejar sculptat, ca si cele trei scaune arhieresti.
Pardoseala este din beton, acoperisul din tabla de zinc, fatadele exterioare sunt tencuite si vopsite in alb.
Pe peretele pridvorului inchis, deasupra usii, este pisania bisericii, care zice:
" Cu voia Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, s-a zidit aceasta Sfanta biserica cu hramul <Adormirea Maicii Domnului>, de Neacsu si Ecaterina Pitesteanu in zilele regelui Carol I la anul 1869 iunie 1 ca biserica de mir.
In 28 august 1991, a fost reinfiintata de PC parinte Teoctist Patriarhul Romaniei, lucrarile de restaurare fiind luate de Directia Monumentelor Istorice, terminata in 1997 in timpul pastoriei PS Nifon Mihaita. Lucrarile de pictura au durat 1998-2000 staret fiind Arhimandritul Teofil Belea, egumen Ieromonahul Sofian Portarelu si s-a sfintit la 15 august 2000 de PS Damaschin Epitropul Sloboziei si Calarasilor."
Biserica a fost pictata in fresca de Vladimir si Gheorghe Parvu din Oltenita. Pe fond de maro sau albastru inchis, au imbinat armonios clorile: roz, verde deschis, crem, alb, albastru deschis, auriu.
 ( dupa "Mitropolia Munteniei si Dobrogei" de Vasile Dumitrache Floresti )

emilia / 09-Jun-2009

Biserica manastirii Sfintii Voievozi, cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril", a fost rezidita in 1842-1848, de arhimandritul Gavriil si restaurata si consolidata in 1969-1975 si 1977-1979.
Este construita din piatra si caramida cu ziduri de un metru grosime, in plan triconic.
Altarul are un brau in relief, care desparte peretii de calota semisferica turtita.
Catapeteasma deschisa in partea superioara, este inaltata monumental, urmarind prin ancadramente de inspiratie gotica, delimitarea scenelor.
Ornamentatia bogata, cuprinde motive vegetale si geometrice aurite, realizate din lemn si stuc.
Naosul are cate o fereastra la fiecare absida, terminandu-se in arc la partea superioara.
Pronaosul este despartit de naos printr-un arc larg.
Biserica are doua turle. Cea mare de pe naos este din lemn, de forma octogonala, acoperita cu tabla.
Intrarea in biserica are un parament ornamentat cu braie decorative.
Pictura a fost facuta in 1848 de un necunoscut.
In anii 1935-1937 a fost spalata de un pictor italian anonim, care a pictat si stalpii, pilastrii si ornamentele florale din pronaos.
Exista un tablou votiv, portretul printului Bibescu.
In anul 1985 doamna Silvia Pop, pictor restaurator autorizat, din Bucuresti, a facut un deviz acceptat de consiliul parohial, dupa care a restaurat pictura in tempera.
Ultima restaurare s-a facut in anii 1995-1997 de un colectiv de pictori atestati de Ministerul Culturii.
 ( dupa "Mitropolia Munteniei si Dobrogei" de Vasile Dumitrache Floresti )