Monumentele istorice din Romania             Romana English

Descrieri/Comentarii

L.S. / 27-Jun-2009

Biserica COLŢEA

Hramuri: Sfinţii Trei Ierarhi Vasile Grigore şi Ioan : Trisfetitele şi Sf. Parascheva

 

Complexul arhitectonic Colţea este un reper al Bucureştilor, situat pe principalul bulevard - axa Nord-Sud a Capitalei, lângă Piaţa Universităţii. Ansamblul fostei Mănăstiri Trisfetitele a fost compus din: biserică în centru, spital, trei paraclise şi turnul Colţei la intrare. Biserica şi spitalul de azi sunt străjuite de statuia marelui lor ctitor, spătarul Mihai Cantacuzino

Anterior a existat o biserică de lemn a lui Udrea slugerul, pe la 1641-42, având ca hram pe Sf. Paraschiva. După moartea ctitorului, biserica a rămas fratelui său Colţea Doicescu mare clucer. Cu învoirea urmaşilor clucerului Colţea, spătarul Mihai Cantacuzino ridică, mai întâi biserica de piatră cu hramul Sf. Trei Ierarhi, între 1695-1698. La 1704-1707, s-a construit spitalul şi trei paraclise (azi dispărute).  După cutremurul mare din 1838, biserica a mai fost reparată în 1841 de arhitectul Faiser şi pictată la interior în 1871 de pictorul Gh. Tattarescu

Ansamblul a fost înconjurat de ziduri, la 1715, în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino, când s-a ridicat Turnul Colţei cu intrarea în incintă- cel mai înalt edificiu al vremii- slujind drept clopotniţă şi foişor de foc. Turnul a fost demolat în 1888.

În 1895 au fost făcute reparaţii ale bisericii, supravegheate de arhitectul G. Mandrea. După bombardamentele din 1944 este consolidată, iar între 1950-1955, s-a reconstituit turnul-clopotniţă de pe pronaos după proiectul arh. Horia Teodoru.

Din anul 1996, lăcaşul a fost din nou în curs de  consolidare şi restaurare, lucrările continuând cu greutate, din lipsa fondurilor. Proiectul a fost întocmit de arh. C. Carp şi ing. L. Spoială, iar pictura restaurată de Gec Nicolae.

 

Biserica este un monument reprezentativ al epocii brâncoveneşti. Are un plan triconc (27,5 x 8,5 – 11,5 m), cu ziduri groase de peste 1 m. Un turn clopotniţă se ridică peste pronaosul uşor lărgit avand acces pe o scară aflată în grosimea zidului. După restaurarea din anul 2005, a fost reconstituită şi  turla peste naos.

Are un pridvor larg, deschis, cu arcade frontale şi laterale, cu arhivolte polilobate, sprijinite pe 10 coloane din piatră cu capiteluri sculptate aşezate pe piedestale înalte între balustrade cu motive florale. În pridvor se mai păstrează urme din vechea pictură în frescă din secolul XVII, atribuită lui Pârvu Mutu.

Portalul bisericii, prezintă o îngemănare de baroc italian cu elemente orientale şi autohtone. Stema Cantacuzinilor, un vultur bicefal, este aşezată pe antablamentul portalului. Piedestalele coloanelor laterale sunt împodobite cu chipurile celor patru evanghelişti.

 

Lăcaşul a fost închis, din ordinul autorităţilor comuniste, între anii 1986-1989. În decembrie 1989, biserica a fost martora evenimentelor sângeroase din Piaţa Universităţii şi loc de refugiu pentru tinerii revoluţionari, urmăriţi de forţele de ordine. Clopotele bisericii, trase de părintele paroh Sandi Mehedinţu au sunat de bucurie, dar şi de primejdie în noaptea de 21/22 decembrie 1989.

 

L.S.

Extras din:  Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea: “Enciclopedia Lăcaşurilor de cult din Bucureşti”, vol. 1, 2005, Ed. Universalia.

DavidC / 24-Jul-2008

"[...] ctitorita de spatarul Mihai Cantacuzino, aliatul si apoi adversarul Brancoveanului. In cladirile ce inconjurau biserica a functionat din 1704 primul spital bucurestean, iar in fata manastirii se ridica clopotnita, numita si Turnul Coltei, dotata cu un ceasornic si clopote turnate la Viena (Stefan Ionescu - "Bucurestii in vremea fanariotilor"). Despre acest turn, ridicat prin munca soldatilor suedezi ai lui Carol al XII-lea, aflati la Bucuresti in urma infrangerii de la Poltava in fata tarului Petru cel Mare, calatorul grec Cezarie Da Ponte scria cu admiratie alaturandu-l altor monumente arhitecturale celebre: "Colta din Bucuresti, San Marco din Venetia cu turnurile si orologiile si cu Pecerska din Kiev si cele doua sute de moaste, dar inca si clopotul cel din Petersburg sunt vrednice de vazut"

Corneliu Senchea - "Glorii si pacate bucurestene"