Descrieri/Comentarii

L.S. / 13-Apr-2009

BISERICA  SF. GHEORGHE -VECHI -„Sf. Gheorghe a lui Mitrea Vornicul”- MITROPOLIA VECHE din Calea Moşilor 36, Bucureşti

Hramurile: Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Sf. Cuvios Antonie cel Mare.

 

În jurul anului 1575, Mitrea din Hotărani, mare Vistier, reconstruieşte biserica ce fusese ctitorită pe acel loc în 1492 de către Nedelcu din Balaci. In această perioadă, tradiţia ne spune că Mănăstirea Sf. Gheorghe Vechi ar fi fost vreme de 30 de ani, scaunul Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Biserica şi mănăstirea ard în 1718, dar sunt refăcute în de către Iamandi Dragul -starostele breslei blănarilor, ca urmaş al vechilor ctitori, boierii Bălăceni. Zdruncinată de cutremurele din 1802 şi 1838, este definitiv distrusă de către Focul cel Mare din 23 martie 1847 şi este refăcută de enoriaşi în frunte cu epitropul Marinciu Petrovici, şi redată cultului în 1849 Atunci a adoptat şi hramurile Sf. Mare Mucenic Mina şi Sf. Cuvios Antonie cel Mare, după ce a primit icoana făcătoare de minuni a Sf. Antonie (sec.XV) scăpată de la biserica Sf. Anton a Puşcăriei arsă şi ea la 1847. Biserica rezistă numai până în 1875 când fiind foarte şubredă, epitropia hotărăşte să o dărâme.

 

Reconstruirea bisericii –pe care o vedem azi- se face după planurile şi sub îngrijirea ing. Dumitru Poenaru;  constructor a fost Fritz Schiller, iar sculptor în lemn - Petre Babic. Lucrările se încheie în 1881, cu pictura, datorată pictorului profesor Gheorghe Pompilian. Iconostasul este din lemn de paltin sculptat în stil baroc ucrainean. Dealtfel, în acelaşi stil se încadrează şi biserica.

Lăcaşul a mai fost renovat în 1940 după cutremur, în 1964,  în 1985 când s-a spălat toată pictura. În 1998 a fost renovată în exterior.

Biserica Sf. Gheorghe Vechi adăposteşte din secolul XX, o parte din moaştele Sf. Mare Mucenic Gheorghe.

 

Are un plan (32x17-18 m) triconc, cu pronaos supralărgit caracteristic sec. XIX. Vestibulul mic, prevăzut cu trei uşi de intrare este delimitat de cele două turnuri din faţada vestică. Pronaosul este boltit cu un sector de sferă, uşor turtit, ce reazemă pe arce descărcate pe pile de zidărie. Naosul are două abside foarte adânci fiind încununat de o turlă. Construcţia are ziduri groase de 90-100 cm. Exteriorul bisericii este simplu, decorul fiind alcătuit din pilaştri cu capiteluri neocorintice. Un fronton neoclasic se află deasupra pridvorului. Învelitoarea turlelor are o formă bulbată, caracteristică barocului ucrainean.

 

L. S.

Extras din: Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea: „Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti, vol.1, Edit. Universalia, 2005, pag.272-275

DavidC / 24-Jul-2008

" E zidita, nu la 1492 dupe cum se credea, ci la 1562, de Nedelcu Vornicul, fiul lui Giaicu Balacenu, si de catre Anca, sotia sa. [...] dintr'un pecetluit al Mitropolitului Mitrofan Nisis (1716-1720) si din inscriptiunea cea veche (stim) ca a fost mai dinainte vreme scaun arhieresc si a slujit timp de 30 de ani ca Mitropolia Terei. Cand Domnia s'a mutat definitiv de la Targoviste la Bucuresci, mitropolitii au parasit frumoasa Mitropolie Targovistena a lui Petru Cercel si au venit la Bucuresci. Aci au ales de Mitropolie, biserica lui Nedelcu Balacenu si a lui Mitrea Vornicul, spun unele documente, pentru ca acesta biserica era mai aprope de Curtea Domneasca. Sa notam in trecet ca resedinta Domneasca era de doua parti marginite de locuri si biserici Balacenesci: Sftul Gheorghe al lui Nedelcu Balacenu si Sftul Dumitru al Balacenilor, - amendoi sfinti militari; patroni foarte firesci ai vitezei familii a stravechilor Bassarabi de la Balaci. Biserica a fost refacuta la 1724 de Iamandi Dragul si de sotia lui Smaranda. A ars la 1847 si a fost rezidita la 1849. La 1884, biserica a fost din nou recladita. Sftul Gheorghe-Vechiu a fost biserica bogata; dar, pentru ca proprietatile ei se'nvecinau cu ale manastirilor carmuite de egumenii greci, cu timpul a fost despuiata de multe dintr'insele. [...] Sftul Gheorghe-Vechiu este numit cel romanesc, spre deosebire de Sftul Gheorghe-Nou, care este numit cel grecesc. Acesta biserica are un rol insemnat si in istoria scolelor bucurescene, ca si Sftul Sava. Inca din timpul Brancovenului, era scola de romanesce si de slavonesce la Sftul Gheorghe-Vechiu, cu dascali renumiti, totdeuna insarcinati in secolul XVIII de Domni, de boieri, de negutatori, sa le traduca actele slavone in romanesce. [...] La acesta scola a profesat de la 1750, si pena la 1770 Dascalul Florea, caligraf vestit, pe care l'au urmat dascalii Constantin si Dragomir. Tot la Sftul Gheorghe-Vechiu s-a mutat cartile scolei de la Sftul Sava, adica vivliotichi, atunci cand Domnia, neavand pe unde sa mai seda, se muta la 1791 la manastirea Sftul Sava."

Ion Ionescu-Gion, "Istoria Bucurescilor"